Fie ca este vorba de un caine indoliat, un cal deprimat sau chiar o balena care vrea sa esueze, exista o lunga istorie a animalelor care se sinucid, comportament care poate ajuta explica sinuciderea umana.
Potrivit unui nou studiu, ideea ca animalele ar putea fi un model bun pentru sinuciderea oamenilor a inceput sa prinda radacini in secolul XX, informeaza Discovery News.
"Incepi sa te gandesti la definitia sinuciderii. Corpul si mintea sunt atat de afectate de stres incat acest lucru duce la distrugere de sine. Nu este neaparat o alegere", a spus Edmund Ramsden, unul dintre autorii studiului, profesor la Universitatea Exeter din Marea Britanie.
Potrivit acestuia, daca animalele se pot distruge singure, in mod deliberat, ne pot ajuta sa intelegem mai bine acelasi comportament la oameni.
Exista multe povesti legate de sinuciderile animalelor. In 1845, de exemplu, Illustrated London News a scris ca un caine negru, valoros si tare chipes, din rasa Newfondland s-a sinucis.
Animalul nu mai avea energie si a fost vazut aruncandu-se in apa, nemiscandu-si labele. Cainele a fost salvat si legat, insa dupa ce a fost eliberat a incercat din nou sa se inece. Acest lucru s-a intamplat de cateva ori, pana cand i-a reusit.
In secolul 19, sinuciderile animalelor erau considerate deseori acte de abuz, nebunie, dragoste sau loialitate, iar apoi aceleasi cauze au fost atribuite sinuciderilor umane.
Fie ca este vorba de un caine indoliat, un cal deprimat sau chiar o balena care vrea sa esueze, exista o lunga istorie a animalelor care se sinucid, comportament care poate ajuta explica sinuciderea umana.
Potrivit unui nou studiu, ideea ca animalele ar putea fi un model bun pentru sinuciderea oamenilor a inceput sa prinda radacini in secolul XX, informeaza Discovery News.
"Ince