La 15 ani, bunica mea era furată, cu căruţa, din curtea casei părinteşti, sub ameninţarea pistolului de viitorul ei soţ, bunicul meu, pentru că familia ei se opunea vehement acestei căsătorii. Părinţii bunicii erau chiaburi, tatăl bunicului era secretarul de partid din sat.
La 15 ani, mama mea, într-o rochie simplă de stambă şi desculţă, se ducea cu vaca la păscut, pe câmp. Îşi scria lecţiile cu creionul chimic, întinsă pe iarbă.
La 15 ani, eu eram elev la liceul de artă şi descopeream frumuseţea fascinantă a corpului uman în lecţiile de nud artistic, mă duceam la concerte rock, la cinema, teatru şi plecam vara cu gaşca "blatist" la Costineşti.
La 15 ani, fratele meu era deja un tânăr al erei digitale şi internetului, al "clubbing-ului" şi al "nopţilor albe".
Copiii mei nu au încă 15 ani, dar fata mea la 7 ani avea deja telefon mobil şi computer. Iar azi, băiatul meu, care are 5 ani, se joacă pe laptop "Shaun White Snowboarding" şi îşi pune singur filme la DVD.
S-a calculat că azi un om care citeşte într-o dimineaţă un număr din New York Times procesează o cantitate de informaţie pe care o acumula într-o viaţă întreagă un om din secolul al XVII-lea.
"De unde venim? Cine suntem? încotro mergem?" se întreba, prin 1898, Paul Gauguin. Şi tot el concluziona: "Civilizaţia este ceea ce ne îmbolnăveşte". Iar una dintre soluţiile sale a fost: "Ca să văd mai bine, închid ochii". A refuzat să se mai lase impregnat vizual de "Occidentul civilizaţiei moderne" şi s-a retras tocmai în Tahiti, ca să-şi poată redescoperi sinele, privind înăuntru cu "ochii larg închişi". Acum 100 de ani, Henri Coandă abia realiza primul zbor scurt cu un motor cu reacţie, Henry Ford vânduse 10.000 de automobile, în Suedia avea loc ultima execuţie printr-o pedeapsă cu moartea, Terra trecea prin coada Cometei Halley, în Ger
