Iniţial m-a apucat rîsul văzînd că Ion Iliescu s-a găsit să-l compare cu Vîşinski pe Traian Băsescu. Andrei Vîşinski, cel care a distrus pe jumătate parlamentarismul democratic din România, aşa cum vrea să facă azi şi Traian Băsescu, spune Ion Iliescu.

Dar nu e tot Vîşinski cel care a susţinut PCR-ul în drumul său către putere încă din anul 1945? E adevărat că acelaşi Vîşinski se îndoia că nesusţinut PCR ar fi putut cîştiga mai mult de 10 % din voturi la alegerile din 1946.

Totuşi, pentru memoria lui Ion Iliescu, Vîşinski a zis, dar cel care a desfiinţat Senatul a fost aşa-numitul baron roşu, Petru Groza. Ion Iliescu ştie foarte bine cum au stat lucrurile la vremea aceea, ca unul care cunoaşte de la vîrf istoria PCR şi a ascensiunii sale la putere.

Că Ion Iliescu îl bănuieşte pe Băsescu de intenţii autoritariste sau chiar dictatoriale, ăsta e dreptul lui, de om care a văzut cum funcţiona Marea Adunare Naţională. Dar fostul student la Moscova şi fostul aparatcic de nădejde al PCR pare să fi uitat cum şi în ce condiţii se făceau alegerile pentru Marea Adunare Naţională. Să fi uitat însă cel care-şi aminteşte de Vîşinski că Senatul României n-a fost desfiinţat în urma unui referendum, ci în urma unei hotărîri a guvernului Petru Groza?

Memoria lui Ion Iliescu nu funcţionează prost din cauza vîrstei, ci dinadins, din motive politice. Oricum nu el era cea mai potrivită persoană care să-l vorbească de rău pe răposatul Andrei Ianuarievici, fie măcar şi pentru că trimis la facultate la Moscova, Iliescu s-a căsătorit acolo cu dna Nina.

Poate că nu s-ar fi întîmplat asta fără intervenţia lui Vîşinski în Romînia din 1945, executată prompt de Petru Groza, urmată de victoria în alegeri a partidului care avea să-i ajute să se cunoască mai bine în anii studiilor moscovite pe Ion Iliescu şi pe Nina. Sau te pomeneşti că la cea de-a patra sa tinereţe, I