Dimineața se anunța una frumoasă. Împreună cu trei prieteni am urcat în Ibiza. Destinația: Roșia Montană. Că s-a deschis sezonul. Soarele contrasta cu ninsoarea de aseară. Unde mai pui că prima parte a drumului era pe autostradă. Da, bucățica aceea, de 40 kilometri de Europa, care trece prin județul Cluj.
Distracția s-a încheiat însă când am intrat pe Valea Arieșului. Nu, nu de la drumul plin de gropi. Pe ăsta îl știam. Doar câteva sunt mai noi, moștenire a iernii recente. Dezastrul (deși acest cuvânt e prea blând, exprimă prea puțin din ceea ce vezi la fața locului) e pe malurile și prin lăstărișul de pe marginea râului. Mii, zeci de mii de pungi de plastic, de pet-uri, de gunoaie creează ”ambiența”. Pe zeci de kilometri.
Mai jos sunt câteva imagini care ilustrează doar parțial mizeria (lumina fiind slabă). Totul arată de parcă un oraș întreg, zile, săptămâni și luni la rând aruncă gunoaiele direct în Arieș. Fiind sâmbătă, nu am avut pe cine să sun. Oricum, primăriile din zonă și Garda de Mediu din județele Alba și Cluj pot considera fotografiile de mai jos ca o sesizare oficială. Pentru că n-am auzit ca pe Valea Arieșului să fi plouat din senin cu pungi, gunoaie și pet-uri. Mii, zeci de mii de pet-uri. Cineva e responsabil, trebuie să plătească și să facă pe Valea Arieșului curățenie.
P.S. Din fericire, sunt la Roșia Montană. Tocmai am trecut de la ciorbă la ceaiul cu rom. La pensiunea ”La Gruber”. Încet, încet, îmi revin. Dar despre povestea de la Roșia ceva mai târziu.
Dimineața se anunța una frumoasă. Împreună cu trei prieteni am urcat în Ibiza. Destinația: Roșia Montană. Că s-a deschis sezonul. Soarele contrasta cu ninsoarea de aseară. Unde mai pui că prima parte a drumului era pe autostradă. Da, bucățica aceea, de 40 kilometri de Europa, care trece prin județul Cluj.
Distracția s-a încheiat însă când am intrat pe
