In aprilie 2007, Raluca Stroescu. In martie 2010, Carmen Ramona Ciciu. Munca, munca, munca, iar finalul: am aflat cum s-a sfirsit. Ce intelegem din toata povestea asta? Ca munca in exces dauneaza grav, punct. Ca ar trebui pornita o dezbatere serioasa, nu o campanie de presa pentru cresterea audientelor gazetelor sau televiziunilor. Ca ar trebui schimbate niste mentalitati, atit a celor care muncesc, dar mai ales a celor care angajeaza.
Am trecut prin mai multe locuri de munca, am avut sefi care m-au enervat si sefi care au priceput niste lucruri esentiale. Ne plingem ca e criza, ca daca vrem locuri de munca, asta-i treaba, sa prestam!, se dau oameni afara si se cere mai mult de la cei care ramin. Putini insa sint cei care-si pun problema ca omul nu e o masina, vreun robot care pica abia cind i se termina bateriile ori cind cade curentul. Cum vad eu lucrurile?
Norma contractuala
Cind te duci sa te angajezi, de regula, iti negociezi niste conditii de munca. Din principiu, primul e programul: opt ore. In ceea ce ma priveste, prefer ca atunci cind am terminat programul sa plec acasa, nu sa mai pierd vremea la birou nefacind nimic. Si nu, nu-mi pasa de ce spune seful. Daca nu-i convine, n-are decit sa-si gaseasca pe altul. Asta se intimpla, de regula, in presa: “Pina nu pleaca tot ziarul in tipografie, nu pleaca nimeni acasa!“. O logica stupida, cita vreme pagina ta, de exemplu, e tiparita de la patru dupa-amiaza, iar acum e deja ora sapte si prima pagina va pleca in tipar la opt.
Citeste restul materialului si comenteaza pe blogul Subiectiv. In aprilie 2007, Raluca Stroescu. In martie 2010, Carmen Ramona Ciciu. Munca, munca, munca, iar finalul: am aflat cum s-a sfirsit. Ce intelegem din toata povestea asta? Ca munca in exces dauneaza grav, punct. Ca ar trebui pornita o dezbatere serioasa, nu o campanie de presa pentru cre