În cel din urmă an al secolului al XVIII-lea, în 1800, Mary Anning, o fetiţă în vârstă de 1 an şi 3 luni, era în braţele unei vecine care admira parada unui circ. Ulmul la umbra căruia se adăposteau împreună cu alte două femei a fost lovit de un trăsnet.
Copila a scăpat nevătămată, dar cele trei locuitoare din satul Lyme Regis şi-au pierdut viaţa. Medicul din localitate a calificat supravieţuirea micuţei Mary drept miraculoasă. Multă vreme, cei din jur au crezut că inteligenţa şi curiozitatea fetiţei sunt legate de acest incident.
Tatăl ei, tâmplarul Richard Anning, îşi rotunjea veniturile vânzând turiştilor fosile extrase din rocile falezei din apropiere. Era vremea în care colecţionarea de fosile cunoştea o mare popularitate, comparabilă cu cea a filateliei în secolul XX. Mary şi fratele ei, Joseph, orfani la o vârstă fragedă, expuneau pe o masă improvizată fosilele şi le vindeau turiştilor.
În 1810, ei găsesc un schelet întreg de ihtiosaur (o reptilă cu corpul asemănător celui de peşte), iar succesul este atribuit perseverenţei şi eforturilor lui Mary. Era primul ei pas spre o carieră de paleontolog.
Mary Anning este una dintre puţinele femei care s-au afirmat pe atunci în acest domeniu. Era şi săracă, lipsită de educaţie formală, vorbea cu un supărător (pentru englezi) accent regional, pe scurt, o mulţime de dezavantaje. Avea însă un imens avantaj, era născută şi locuia pe aşa-zisa "coastă jurasică", o plajă plină de fosile, dominată de o faleză la fel de bogată în rămăşiţe ale trecutului vieţii pe planeta noastră.
Peste puţină vreme, remarcabila domnişoară Anning (singură până la sfârşitul vieţii) era însoţită în plimbările ei pe plajă. Personaje savante, de calibrul unui William Buckland, Henry de la Beche sau William Conybeare se plimbau împreună cu ea şi scriau despre descoperirile ei, printre altele un