Am fost pentru prima dată în Bulgaria la începutul anilor `90. Aveam vreo 12 ani pe atunci.

Ţin minte că m-au impresionat două lucruri: nişte bărci rotunde, cu motor, pe care le puteai folosi contra unei taxe şi curăţenia. Da, era mai curat în Bulgaria decât la noi. Mintea mea de copil atât a perceput atunci. În ansamblu, amintirile din acea excursie sunt plăcute.

După aceea, la mijlocul ultimului deceniu al secolului trecut, veştile dinspre ţara vecină nu au fost dintre cele mai bune. Situaţia economică a vecinilor noştri de la sud de Dunăre s-a înrăutăţit semnificativ. Frecvent auzeai zvonuri dintre cele mai înfricoşătoare. Un grup de mafioţi bulgari au blocat un drum naţional cu nişte trunchiuri de copaci şi au jefuit un autocar cu turişti.

În Sofia, preţul unui bilet de autobuz nu mai poate fi stabilit exact, din cauza inflaţiei galopante, aşa că singura modalitate de a călători cu mijloacele de transport în comun este să oferi şoferului un ou sau un alt aliment. În mod sigur, toate aceste relatări apocaliptice sunt un pic exagerate, dar un sâmbure de adevăr există în ele.

În primul deceniu al acestui secol lucrurile s-au schimbat şi la noi, şi la ei. Bulgaria şi România au intrat, „braţ la braţ", în Uniunea Europeană. După integrare, deşi nimeni nu se aştepta, Bulgaria a luat-o serios înaintea României. În primul rând, în domeniul turismului. Bulgarii „şi-au vândut ţara" (spre deosebire de noi) şi staţiuni întregi de pe litoralul Mării Negre au intrat în portofoliul unor companii mari, în special germane. Sistemul all-inclusive, atât de căutat de străini, a fost introdus cu succes. Am fost de două ori în vacanţă în Bulgaria, ultima dată vara trecută, într-o vilă achiziţionată de un englez.

Britanicul ar fi vrut să se mute pe litoralul românesc, i se părea că suntem mai prietenoşi decât bulgarii. Locuitorii micuţului sat în care eram