Maghiarii din comuna bistriteana Tonciu au invatat re¬gu¬lile economiei de piata mai repede decat cei care le-au studiat la scoala. Un produs, oricat de frumos ar fi, daca nu il poti vinde, degeaba l-ai facut, cred satenii. Oamenii impletesc papura de cand se stiu. Anul acesta, in premiera, au lasat traditia pentru moder¬nism. In locul cosurilor bune de mers la piata, au inceput sa faca ornamente pentru sarbatori, cutii pentru fructe sau bijuterii, toate ecologice. "Asa ne-au cerut clientii din Ungaria, unde vindem produsele", spune un satean.
In Tonciu traiesc circa o suta de familii. 99% din populatie este de etnie maghiara. Un lucru ii leaga pe toti: nu e casa in care sa nu se taie si apoi sa se prelucreze papura, o planta, culmea, din ce in ce mai greu de gasit prin imprejurimi. "Mestesugul este vechi de cateva sute de ani si il practica atat barbatii, cat si femeile. Candva, in jurul satului era mlastina si papura se gasea din belsug. Acum oamenii merg pana in judetele Mures si Cluj sa-si procure materia prima. Operatiunea este foarte dificila si presupune peste 10 ore de stat in apa", spune o femeie in timp ce impleteste cu sarg. In mainile ei, papura primeste forme si folosinte multiple: cosuri de oua si paine, palarii, paretare ori suporturi pentru oale.
Produsele sunt duse cu microbuzele in Ungaria, unde sunt vandute. Cei care vand produsele se intorc in sat si le spun oamenilor care sunt noile tendinte de pe piata, ce trebuie sa impleteasca pentru urmatorul transport: "castele" pentru bijuterii, suporturi de creioane ori altceva. Iar impletitorii se conformeaza, pentru ca de succesul comertului din Ungaria depind veniturile lor. Cele mai ieftine impletituri costa trei lei, iar cele mai scumpe ajung chiar si la o suta de lei, dar la ultimele, oamenii muncesc mai mult pentru ca ele sunt mai sofisticate.
Recunoastere of
