Moartea e un fenomen cotidian, mor cei de departe sau cei de aproape, moartea secera generatii dupa generatii, dar asta nu presupune obligatoriu constientizarea mortii proprii. Poti asista la moartea cuiva fara sa pricepi (si fara sa tremuri de) adevarul ca si tu vei muri. Repet: moartea nu e negresit o evidenta. In 25 octombrie 1977, semiologul francez Roland Barthes se confrunta direct cu moartea. E vorba de moartea unui apropiat, a mamei sale, mai precis. In consecinta acestui dramatic eveniment, timp de aproape doi ani, Roland Barthes va tine un "jurnal de doliu". Consemneaza pe fise disparate (acopera 330) gindurile pricinuite de moartea mamei. In legatura cu manuscrisul, un discipol al lui Barthes, Eric Marty afirma: "Avem un titlu, un act de nominalizare, Journal de deuil... In opinia mea, nu-i vorba de o efuziune sentimentala, ci de un proiect de scriitura in toata puterea cuvintului". La rindu-i, Maurice Nadeau, directorul publicatiei "Quinzaine litteraire", tine sa precizeze: "Notatia nu este inca o scriitura. Am putea doar sa ne imaginam ce ar fi putut ea deveni. Si unii, si altii considera acest jurnal mai degraba un fel de scriere-palimpsest... Intr-un chip sau altul, chiar daca eventual e prea devreme pentru publicarea acestui text, in mod evident e prea tirziu pentru a-l ignora". Acest jurnal s-a tradus in romaneste (aproape concomitent cu editia franceza) si am consemnat deja acest fapt in alta parte. In aceasta nota voi comenta succint un pasaj. Acest scurt fragment suna in chipul urmator: "A gindi, a sti ca mama e moarta pentru totdeauna, complet ("complet" care nu poate fi gindit decit prin violenta si fara ca sa poti suporta timp indelungat acest gind), inseamna a gindi, litera cu litera (literalmente si simultan), ca si eu voi muri pentru totdeauna si complet. Exista, asadar, in doliu (doliul de acest fel, al meu) o imblinzire radicala si noua a