Pornind de la intrarea dinspre 11 Iunie a Parcului Carol și urcând dealul pe lângă el am avut impresia că sunt undeva în Sinaia Regelui Carol I, străduțele din zonă fiind scurte și în pantă, cu case purtând amprenta aceleiași perioade. În capătul unei asemenea străduțe, Aleea Suter, la numărul 3, există o clădire care îți stârnește curiozitatea și dorința de a-i păși pragul pentru a-i cunoaște istoria.
În 1890, Regele Carol I cheamă la București un prieten, arhitect din Elveția, căruia îi încredințează primele studii cu privire la asanarea mlaștinilor de la poalele Filaretului pe care dorește să le transforme într-un parc grandios, ce avea să găzduiască prima - și din păcate și ultima - Expoziție Mondială din România. În timpul lucrărilor la Parcul Carol, arhitectul Suter se îndrăgostește de colina cu viță-de-vie de vizavi, o cumpără și își construiește un mic palat, care îi va purta numele, cu o poziție de invidiat în tot târgul, pe cel mai înalt punct natural al Bucureștilor.
După ce Suter părăsește țara, întorcându-se în Elveția lui natală, clădirea cunoaște momente romantice, dar și dramatice, ajungând în mâinile unui bancher ce-l dăruiește amantei sale franțuzoaice, soție a unui demnitar, spun unele legende.
Din fericire, moștenitorii arhitectului câștigă și vând palatul familiei Schlie Peter pentru care tradiția frumosului pare a fi mai importantă decât profitul imediat. Această familie a restaurat palatul prelevând mostre ale formelor și decorațiunilor descoperite sub multe straturi de tencuială și refăcându-le identic.
Restaurant de poveste
La demisolul clădirii se află restaurantul. Nu știu dacă numele lui, Poem, a fost stabilit de la început sau abia după ce a fost terminat. Aș înclina mai degrabă să cred că denumirea i-a fost pusă după ce au văzut ce a ieșit. Și a ieșit... un poem! O evadare în altă epocă. Meniul
