Atunci când nu au ceva interesant de spus, minorităţile zgomotoase fac scandal, în speranţa că vociferările lor vor putea să acopere lipsa de conţinut a sloganurilor pe care le proclamă. Acest lucru este valabil şi pentru români, şi pentru maghiari.
Un moment ridicol a fost atunci când mai mulţi aleşi locali din Secuime s-au întrunit ca să ceară ceva ce aveau deja: folosirea limbii maghiare în administraţia locală. În criză de idei, politicienii cu pricina nu au făcut decât să repete sloganurile învăţate acum 20 de ani, fără să observe că, în jurul lor, lucrurile s-au schimbat. Pentru că totul trebuia să capete un ambalaj strălucitor, reprezentanţii secuilor i-au spus „oficializarea limbii maghiare", fără să spună ce anume vor cu aceasta şi fără să observe că, practic, maghiara poate fi folosită oficial în toate localităţile unde maghiarii reprezintă cel puţin 20 la sută din populaţie.
Simpatizanţii organizaţiei Noua Dreaptă au decis să organizeze un protest împotriva regionalizării. Fără să spună de ce ar fi ea periculoasă. Şi, la fel ca şi în cazul secuilor, Noua Dreaptă a ajuns în ridicol. Nu de alta, dar regionalizarea a început de 12 ani în România. Însă ignorarea realităţii nu pare să fie un motiv de jenă pentru aceste minorităţi zgomotoase, pentru că preocuparea lor principală este aceea de a acumula puncte de imagine prin singura metodă pe care o cunosc: semănatul urii.
Atunci când nu au ceva interesant de spus, minorităţile zgomotoase fac scandal, în speranţa că vociferările lor vor putea să acopere lipsa de conţinut a sloganurilor pe care le proclamă. Acest lucru este valabil şi pentru români, şi pentru maghiari.
Un moment ridicol a fost atunci când mai mulţi aleşi locali din Secuime s-au întrunit ca să ceară ceva ce aveau deja: folosirea limbii maghiare în administraţia locală. În criză de idei, politicienii cu pricina nu au făcut
