Un factor care a contribuit la castigarea alegerilor de catre Traian Basescu, in decembrie 2009, a fost si promisiunea pe care a facut-o electoratului, printre multe altele, ca nu se va schimba si va ramane acelasi presedinte "jucator" pe care il stiam din primul sau mandat.

Traian Basescu a facut promisiunea in ideea ca va continua sa reprezinte factorul activ din viata politica romaneasca, implicandu-se in pastrarea valorilor democratiei si luptandu-se pentru modernizarea statului roman. Ideea in sine este onorabila si implineste functia pe care trebuie sa o aiba seful statului.

La nici trei luni de la castigarea alegerilor, Traian Basescu ne anunta insa ca renunta la atributul care l-a consacrat in istoria politica romaneasca, si anume calitatea de "jucator", si se va schimba intr-un presedinte care va promova "discretia" prezentei sale pe scena politica.

Promisiunea, facuta in urma cu doar cateva zile, a venit dupa o perioada de cateva luni in care presedintele a disparut din peisajul politic, lasand un gol destul de mare in politica romaneasca tocmai intr-una dintre cele mai dificile perioade, bantuita de o criza economica tot mai grea, cu efecte sociale tot mai profunde si mai nefaste. Practic, imediat dupa castigarea alegerilor, Traian Basescu a disparut din peisajul politic romanesc.

Un lucru nefiresc si ciudat, in conditiile in care tocmai ce promisese exact contrariul cu doar cateva zile in urma (inainte de castigarea alegerilor). "Discretia" presedintelui este, pentru cei care stiu sa citeasca dincolo de aparente, un lucru cat se poate ne normal, de explicabil si de firesc.

Cum altfel ar mai fi putut sa se comporte seful statului din moment ce intreaga putere politica si administrativa apartine partidului sau de suflet, PD-L. Intre cine si cine ar mai fi putut sa fie Basescu "jucator"?