Eu am o vorbă despre şofat: “E cu vieţi”. Iar preţul inconştienţei unora se plăteşte cu viaţa altora. Când te urci la volan e ca şi când ai arma un pistol. Orice tremur al degetelor poate declanşa sfârşitul zilelor fiinţei din faţa ta. Sau sfârşitul tău.
Un ofiţer de poliţie, filmat în timp ce consuma alcool la un restaurant şi oprit, ulterior, de colegii săi, a rupt-o la sănătoasa printr-un gard după ce, minute bune în şir, colegii săi au încercat să-i ia alcoolemia. Asta spune o ştire de pe TV. Eu spun că e cu vieţi.
“Cu morţi” sună prea dur însă, de fapt, despre asta e vorba. Conducerea preventivă e o noţiune tot mai vagă pentru mulţi dintre şoferi. Şi, pe lângă faptul că poţi lua viaţa unui om într-un moment de neatenţie sau de inconştienţă, şi viaţa ta se duce dracului dacă nu ştii ce faci când te urci la volan. Tot zilele astea, televiziunile au bătut apa în piuă cu măicuţa care a omorât o fetiţă pe trecerea de pietoni.
În general, sunt de acord cu enunţul “Femeile sunt şoferi mai slabi decât bărbaţii“, fireşte, cu excepţiile aferente. Însă lipsa de atenţie nu ţine cont de sex, iar cele mai multe dintre campaniile de conştientizare sunt uitate la fel de repede cum ai ajunge la suta de kilometri pe o autostradă. Şi reciproca e valabilă. Să te arunci, chiar şi pe trecerea de pietoni, în fugă şi să nu te asiguri e tot cu vieţi.
Ni s-a întâmplat în urmă cu două seri când, pe o străduţă din centru, două copile care nu aveau mai mult de şase ani, au ţâşnit brusc în faţa maşinii în care eram. Ele râdeau, noi tremuram. Ne-a salvat o secundă de atenţie şi reacţia imediată. O bere la bord sau căutatul brichetei fix în momentul ăla ar fi putut genera un final tragic.
Iar pentru mine rămâne un mister să-i aud pe cei din jurul meu spunând “Ei, nu mi se poate întâmpla mie“. Ba da, mi se poate întâmpla mie sau ţie sau celui de lângă tine. Mi se p