Voda se mai plimba o vreme ingindurat. Apoi: "Uite cum facem. Noi mergem sa ne dregem. Iar voi ceilalti la luptaaaaa!". "Uraaaaa!", raspunse oastea infocata. Vine Maria Sa inaintea luptei sa-i imbarbateze pe plaiesi. Tot norodul era in asteptare. Calaretii, cu nepasare mareata si aroganta, se roteau pe cimp, atitind caii pentru navala si invirtind flamurile cu Sfintul Gheorghe si cu Preasfinta Nascatoare de Dumnezeu. Gloata prostimii, ce hacuie pe cei cazuti din urma trupei, astepta cu violenta icnita, admirind cu gura cascata eleganta mladioasa si neobisnuita maiestrie a calaretilor. Se arcuise un cer inalt de culoarea toporasului, neinchipuit de pustiu, asa cum e totdeauna in ceasurile astrale ale neamului. Si-ncepe Maria Sa cu glas domol si chibzuit, dar pare ca daltuind piezis in piatra: "Osteni, ne-am pregatit ani de zile pentru aceasta batalie decisiva. Asa ca nu voi mai pierde vremea cu discursuri sterile si cu elocinta. Sinteti bine pregatiti si am incredere in voi. Fireste, padure fara uscaturi nu se poate. Din pacate, printre noi se afla si astfel de... de craci uscate..., de putregaiuri. Ce face badea Gheorghe cind gaseste un trunchi bostiuros, cu putregai? (Voda incepe sa se infurie) Ha? Il azviarle in foc, asta face. Sint printre noi dintre cei care nu minuiesc cum trebuie sabia, arcul, imblaciul si celelalte arme din dotare. E rau, dar vor avea timp sa invete. Altii insa umbla dupa muieri. E rau, dar tot invatul are si dezvat. Altii insa beeeu...". Toata ostirea statea stana. Pina si ciorile din copaci incremenisera, uitind sa mai croncane."Iar bautura n-are dezvat, se stie". Dar arhimandritul Amfilohie, care venise sa binecuvianteze trupa inaintea luptei, intervine, leganindu-si molcom burta ca un motan urias: "Maria Ta! Poate ca nu ar fi bine in clipele aieste...". "Taci, popo, racni voda, ducind mina la praseaua cu smaragde a sabiei de la sold. Pisan