Inainte de a-i cere Parlamentului sa se micsoreze, presedintele trebuie sa faca primul pas: sa-si restringa viziunea prezidentialista. Ar fi cea mai mare minune, dupa 1989, daca se va reusi, pe parcursul acestei legislaturi, adoptarea unei noi Constitutii. Cu NATO si UE a fost mult mai simplu. Nimeni nu era capabil sa articuleze dubii, sa puna conditii de negociere. Dar acum parerile sint mult prea impartite. Primele doua runde de intrevederi au decurs in logica confruntarilor anilor trecuti. Senzatia este ca partidele nu stiu ce vor, de fapt, pentru ca nu si-au propus sa reflecteze serios pe aceasta tema. Nu au chef de Constitutie, cu alte cuvinte. O buna parte a problemelor politicienilor, a ratiunii lor de a fi, a carierei construite, a demagogiei isi are sursa tocmai in aceasta incilcita si nefunctionala lege fundamentala. Daca ea ar fi fara dubiu, fara zone obscure si interpretabile, o buna parte a actualilor politicieni ar fi trebuit sa se ocupe de mult cu altceva. Instinctul lor de autoconservare le spune sa nu strice un aranjament care i-a propulsat acolo si i-a facut ceea ce sint. De pilda, ca exercitiu al aflarii in treaba, cu o saptamina inainte de intilnirea programata de presedinte la Cotroceni, PSD isi manifesta cel mai radical proiect de republica parlamentara, ales de Parlament. Initiativa s-a evaporat pe drum, fara ca macar sa fie reluata pe blogul lui Adrian Nastase, cum remarca ironic pina si Mircea Geoana, insa a aparut conditia (nenegociabila?) a demisiei premierului Emil Boc. Fara actualul premier, ne da de inteles PSD, Constitutia poate merge inainte! Dar de ce nu au cerut alegeri anticipate? Nu-i tirziu, la urmatoarea intilnire poate fi si asta o conditie de dialog, pentru discutii aplicate pe marginea legii fundamentale. Dinspre liberali, Crin Antonescu a facut efortul supraomenesc de a sta cinci minute fata in fata cu Traian Basescu. Bun, e