Discernământul unei femei acţionează uneori precum Captain Planet (“By your powers combined, I am Captain Planet“, dacă vă mai amintiţi). E drept, se întâmplă rar şi nu, nu vreau să spun că femeile nu au discernământ, ci doar că, de foarte multe ori, îşi întreţin singure-singurele starea deloc bună în care se află. Unul dintre amicii mei obişnuieşte să-mi spună suficient de des cât să nu uit: “Băi, voi sunteţi masochiste”. Şi nu e chiar departe de adevăr.

Am studii de caz cu nemiluita: femei care se complac ani de zile într-o relaţie cu un el însurat şi cu copii acasă pentru că “îl iubesc”. Momentul despărţirii, respectiv cel în care el vine şi îi spune că s-a cam terminat, nu e de vreo importanţă pentru anumite femei. Şi eu stau şi mă minunez. Pentru că trec anii, iar ele “sunt” tot în acea relaţie. Neagă tot ce se întâmplă în jurul lor, nu le interesează că-s curtate de alţi bărbaţi, nu le interesează, în general, nimic.

Toate eforturile lor, fizice şi psihice, sunt direcţionate fix către acel bărbat din acea fostă relaţie. E un paradox: femeile pe care eu le ştiu şi care aleg drumul ăsta sunt deştepte, frumoase, inteligente. Sunt independente financiar şi au o bogată cultură a vieţii şi a sentimentelor în spate. Însă nu înţeleg de ce aleg să-şi multiplice răul cu un milion şi nu să se scuture şi să o ia de la capăt.

O posibilă explicaţie ar fi că, aşa puternice şi independente, obişnuite să muncească din greu şi să obţină ce vor, se trezesc şi în cealaltă extremă, cea în care lucurile nu depind doar de ele. Şi rămân agăţate în relaţii de felul ăsta, mai degrabă non-relaţii, pentru a-şi alimenta felul de-a fi.

O întrebam, la un moment dat, pe o dragă, bună, frumoasă şi desteaptă prietenă, după câţiva ani trăiţi aşa, într-o aşteptare eternă, de ce nu zice “gata, până aici”. Nu am aflat nici până în ziua de azi răspunsul şi, sinceră să fiu, n