- Istoric - nr. 505 / 18 Martie, 2010 Orice jurnal personal este scris cu dorinta secreta, neexprimata sau cel putin subconstienta ca, odata si odata, va ajunge sub ochii cititorului. Nici acesta nu face exceptie. Ca orice jurnal, este subiectiv. Exista lucruri, putine ce-i drept, pe care astazi le-as interpreta poate altfel. Unele nedumeriri s-au clarificat intre timp, dar intrebarile, ca si raspunsurile, raman la fel de dureroase si nelinistitoare. 21 decembrie 1989 Ora 18. (...) Acum sunt in fata Comitetului Judetean de Partid cel putin 10.000 de persoane. Se scandeaza: "Jos dictatorul!", "Libertate!", "Pentru copii!", "Suntem frati"… Ora 20. Se trage in aer cu gloante trasoare. Multimea fuge, apoi se regrupeaza. Se scandeaza in continuare. Cel mai impresionant rasuna "Pentru copii!". E cutremurator, nu credeam sa apuc clipa asta. (…) 22 decembrie. Ora 9. In fata "judetenei" s-au strans cel putin 20.000 de oameni. Disperati si dezlantuiti. Se spune ca ieri seara au fost impuscate vreo 15 persoane. Filmez, din fereastra unei cladiri de peste drum de judeteana de partid. Multimea ma priveste cu suspiciune. Unii cu ostilitate. Soldatii la fel. Mi-e cumplit de frica. Ora 12. Se trage ultima salva. In aer, de bucurie: Ceausescu a fugit! Mai multe gloante se infig in zid la cativa metri de mine. Lumea se imbratiseaza. Filmez si plang. Ora 13. Pe ferestrele Comitetului judetean oamenii continua sa arunce portrete ale lui Ceausescu si tot felul de carti cu coperte rosii. Se tin discursuri. Brusc, incerc o senzatie stranie, apoi inteleg: sunt in limba maghiara. Or, tot ce se scandase pana atunci se scandase in limba romana! Este aclamat frenetic Kiraly Karoly. Trimit pelicula filmata la Bucuresti cu rapidul de seara. (…) Multimea a intrat in studioul 4 al televiziunii! Revolutia, sau ce-o fi ea, se transmite in direct. Coordonator este Teodor Brates, redactorul-se