Ca o prevestire a ceea ce ne aştepta pe toţi, catalanii nu păreau deloc să se bucure de venirea primăverii la sfîrşitul lunii februarie, cum ar fi fost firesc. Deşi pomii erau în floare şi Parcul Guell la fel de verde ca astă vară, cînd l-am văzut ultima oară, revista Time Out, magazinul de informaţie culturală, titra încă de pe copertă: Escapades d’hivern. Traseele culturale propuse includeau grădinile Artigas, concepute de Antoni Gaudi, atrăgînd atenţia cititorilor că minunăţiile arhitectonice ale acestuia nu se reduc la cele aflate în perimetrul Barcelonei; de asemenea, pentru cicliştii pasionaţi, erau recomandate trasee către o regiune viticolă a Cataluniei, Barbera de la Conca, cu capitala la Montblanc, oraş medieval declarat monument istoric datorită unei perfecte conservări. Oraşul se trezea şi el la viaţa culturală de primăvară, anunţate fiind o serie de concerte în Parc de la Ciutadella (numele îi vine de la citadela construită de regele Filip al V-lea în secolul al XVIII-lea, ca rezultat al înfrîngerii barcelonezilor, după un asediu ce a durat mai mult deun an de zile). Muzica la metrou, teatrul în aer liber (sau în corturi uriaşe amplasate în zone centrale) vin să întregească atmosfera de oraş cultural, unde, de la gresia din pavaj pînă la lămpile stradale, aproape totul e o operă de artă. „Colon hermeneut“ Din inima oraşului, Placa Catalunya şi bulevardul central al oraşului, Rambla, aflat în prelungirea ei, se răsfiră mai multe potenţiale trasee, pe care călătorul se grăbeşte să le parcurgă, fiind extrem de greu să acoperi întreaga diversitate culturală a Barcelonei, altfel decît după mai multe vizitări. Statuia lui Colon, fantastul navigator, Placa Sant Iu din Barri Gotic, banca din Parcul Guell, ce imită o mască antică, o anumită cafenea de lîngă Catedrala Santa Creu – sînt locuri unde pulsează acea energie extraordinară a Barcelonei, conservată