Marti, 16 martie, la Iasi, Emil Hurezeanu si Silviu Lupescu, directorul editurii Polirom, au lansat volumul Cuvinte rare al lui Cristian Tudor Popescu, volum alcatuit din proze-articole-tablete publicate in ziarul "Gandul". Este a zecea, daca nu cumva a unsprezecea carte semnata CTP si editata (sau reeditata) de Polirom. Cum eu sint cea care a provocat, cu multi ani in urma, acest "mariaj" literar, nu pot fi decit multumita ca el e atit de longeviv... Fiindca marti seara ningea viscolit, aproape ca in decembrie, am fost sigura ca la lansare vor veni doar o mina de cititori; n-a fost asa, fanii celor doi destepti ai generatiei mele au umplut pina la refuz libraria "Alexandria" de pe bulevardul Stefan cel Mare. Sa mai notam si ca lansarea a inceput mai devreme, cind regula la noi e ca totul sa inceapa mai tirziu sau prea tirziu! Al naibii - mi-am zis -, cind zabaucul de CTP apare, nu rasare soarele, ci toate se dau peste cap! Sa nu-mi cereti sa va relatez ce a spus unul sau altul acolo, ca asta o sa va spuna reporterii trimisi de ziare si televiziuni si radio-uri. Eu, in timp ce Hurezeanu si Lupescu vorbeau, rasfoiam volumul, pe care gentila Claudia F., piarul Poliromului, mi l-a strecurat in mina la cerere, chiar la intrarea in librarie. Nu am ridicat capul decit cind a inceput CTP sa citeasca o piesa din volum, "Eye contact". E o mica proza-proza cu adevarat splendida, in care probabil toate calitatile scrisului lui Popescu sint prezente: de la expresia blitz puternica, imaginea de natura cinematografica extrem de plastica si vie, senzualitatea perceptiei la, evident, saritul lui specific peste cal, cind isi compara trairile la auzul unor sunete produse de vesmintele si gesturile unei fete dintr-un WC cu cele de la ascultareaRequiem-ului lui Mozart. Celui care se va grabi sa strimbe din nas, ii voi spune ca e prematur inainte de citirea prozei - emotia data de acea s