Steatoza hepatică poate afecta persoanele care consumă alcool, dar şi pe cele care suferă de diabet şi de obezitate.

Ficatul gras, denumit ştiinţific steatoză hepatică, reprezintă cea mai frecventă afecţiune cronică a acestui organ.

Boala constă în acumularea de grăsimi la nivelul celulelor hepatice şi, în funcţie de cauze, se împarte în două mari categorii: forma alcoolică şi cea non-alcoolică. Ambele pot evolua cu hepatită (steatohepatită) şi, de aici, cu ciroză şi cu insuficienţă hepatică. De asemenea, ambele pot fi reversibile prin schimbarea stilului de viaţă.

Obezitatea şi diabetul cresc riscul

Întrucât ficatul metabolizează grăsimile şi alcoolul din organism, activitatea sa este direct influenţată de acestea. Inundarea ficatului cu grăsimi poate să apară fie în urma unui singur episod de exces etanolic, fie în timp, prin suprasolicitarea celulelor hepatice. Cele mai expuse riscului de a face steatoză hepatică non-alcoolică sunt persoanele care suferă de sindrom metabolic.

Acesta constă din cel puţin trei simptome dintre următoarele: hipertensiune arterială, obezitate abdominală, niveluri crescute de trigliceride şi scăzute de HDL (colesterol „bun") şi diabet zaharat de tip II. Peste două treimi din obezi şi peste jumătate din diabetici au această problemă.

Afecţiunea poate să apară şi în alte circumstanţe, precum în malnutriţie, în caz de intoleranţă la gluten, în boli metabolice cum ar fi galactozemia (deficit enzimatic care impiedică metabolizarea galactozei în ficat) şi în caz de hrănire exclusiv pe cale venoasă. De asemenea, tratamentele cu medicamente hepatotoxice, de tipul Amiodaronei, Metotrexatului şi Tamoxifenului cresc riscul de boală. Însă cauzele pentru care metabolismul celulelor hepatice se deteriorează nu sunt întotdeauna evidente.

Nu are mereu simptome

În cazul în care se renunţă la alcool sau se t