Certamente, România este o ţară în care cîinii latră şi urşii trec, îşi văd de planurile lor. Aş adnota zicerea: latră pentru că sînt legaţi. Românul generic este deştept peste media europeană, descurcăreţ, primitor, altruist, credincios etc. Românul-recent (pentru a-l parafraza pe dl H.-R. Patapievici) este şi corect politic. Cu cîteva zile în urmă, am dat peste o discuţie aprinsă, la un post de televiziune. Erau invitaţi dl Dinu Zamfirescu – proaspătul debarcat de la şefia tocmai dispărutului INMER (topit, comasat, unit cu forţa, cam pe formula PCR+PSD din 1948, cu fostul IICCR) – şi dl Mihail Neamţu – un susţinător vehement al aripii tismăneano-băsesciene a originalei noastre democraţii. CV-ul dlui Neamţu este impresionant şi ne aşteptăm să ne fie închisă gura cu el, de vreun mentor al domniei sale. Spun asta pentru că însuşi dl Neamţu i-a „închis“ indirect gura lui Marius Oprea cu CV-ul lui Vla-dimir Tismăneanu. Ideea era că V. Tismăneanu are cărţi adevărate, iar atunci cînd rosteşti „comunism românesc“ oriunde pe planeta Pămînt, toată lumea se gîndeşte la Vladimir Tismăneanu, care este, susţinea admiratorul domniei sale, autoritatea nr. 1 în materie de studiu al comunismului (vorba românului de la 1900, este casaţie!). Dl Neamţu, al cărui CV s-a înnobilat recent cu funcţia de director ştiinţific al instituţiei struţocămileşti IICCMER, produce o mare diversiune. Aici este vorba despre „investigarea crimelor comunismului“, de „probatoriu“, şi nu despre politologie. Marius Oprea nu este mai prejos decît Vladimir Tismăneanu, doar pentru că cel din urmă a avut mai multe şanse în viaţă (între ele, nu a fost hărţuit de Securitate şi nici arestat, ba, dimpotrivă) şi este mai umblat prin lume. Au competenţe diferite. Insist: vorbim despre investigarea crimelor comunismului!, de care se ocupă foarte bine Marius Oprea, ca şi mulţi alţi cercetători români. Iar faptul