Ada Condeescu şi George Piştereanu sunt doi actori tineri, la inceput de drum, care au reuşit să impresioneze prin personajele Ana şi Silviu, din filmul "Eu cand vreau să fluier, fluier". Cei doi tineri de 21, respectiv 19 ani, au povestit pentru Libertatea.ro cum au perceput ei viaţa "după gratii", cât de atenţi şi de concentraţi pot să fie oamenii pe care toţi îi arată cu degetul. Pentru că sunt încă tineri, Ada şi George îşi fac timp şi pentru distracţii, ei aşteptând vara ca să plece în vacanţă. Până atunci, însă, sunt nerăbdători să vadă ce impact o să aibă pelicula asupra publicului român.

Libertatea.ro: Ce aşteptări aveţi de la filmul “Eu când vreau să fluier, fluier”?

Ada Condeescu: Filmul a fost catalogat drept fabulous în mai multe ţări, vreau să fie la fel de apreciat şi în România!

Cum a fost să jucaţi într-un film alături de deţinuţi adevăraţi?

George Piştereanu: Poate să pară înfricoşător la început să joci cu oameni dintr-o zonă defavorizată. Eu îi ştiam de dinainte pe unii dintre ei, aceştia fiind foarte timizi când ne-am cunoscut prima oară.

Sincer, ultimul lucru la care mă aşteptam din partea lor a fost să se comporte timid. M-am inspirat foarte mult din modul lor de viaţă şi am studiat habitatul în care trăiesc. Per total, am fost plăcut surprins de aceşti oameni.

Ada Condeescu: La început, mi-a fost teamă să nu se facă glume pe seama mea, pentru că, la prima vedere, deţinuţii par oameni duri şi plini de probleme. În schimb, s-a creat o legătură foarte specială, iar către finalul filmărilor eram deja foarte apropiaţi. Am făcut un efort imens ca să mă adaptez, dar a meritat, pentru că, repet, în ultima zi am fost foarte tristă pentru că s-a încheiat acest capitol din viaţa mea.

Ce aţi aflat despre aceşti oameni? Mă refer la lucruri care nu pot fi văzute de cei din exterior.

Ada Condeescu: Desigur c