Popular, lunii Martie i se mai spune şi Mart, Mărţişor, Marţiu, Germănar sau Făurel. E considerată de unii ca fiind cea mai nesănătoasă lună. Alţii, dimpotrivă, spun că e cea mai sfântă, pentru că „Martie nu lipseşte din post", oricum ar cădea Paştele în anul respectiv. Se mai spune că „Mart a luat de la toate lunile câteva zile, ca să arate că e cel mai tare". Zice-se că l-a chemat odată Mart pe Prier la petrecere. S-a dus Prier şi s-a sfătuit cu Mai, ce să facă: să se ducă sau să nu se ducă. „Du-te, zice Mai, dar el e şugubăţ, râde de oameni: tu când te-ai duce, să iei cu tine sania şi căruţa, şi-o luntre, că altfel n-ai ieşi bine". Se duce Prier. Îl vede Mart şi-l întreabă: „Da ce aduci atâtea halaturi, frate?". „Apoi, de, la gospodăria omului sunt bune de toate". Stă el o zi, stă două, stă trei. Încearcă Mart când cu omăt şi viscol - lui Prier nici că-i pasă, că el are sanie. Dă o ploaie şi se face glod. Prier are căruţă. Rupe podurile, curg puhoaiele. Prier merge cu luntrea. Vede Mart că nu-i poate face nimic. Îl cheamă şi îl întreabă să-i spună cine l-a învăţat să vină aşa. Prier n-are de lucru şi-i spune că Mai. „Ei, lasă dar că-i voi ţine eu şi lui vreo două brume, ca să veştejesc toate florile cele falnice, de care-l fălesc pe el toţi!" Şi de atunci, în Mai mereu sunt brume, că Mart i le dă, de ciudă. În Martie, la Lună Nouă, gospodina ia mătura şi, măturând, zice: „Mart în casă, puricii afară!" sau „Bolile afară!". Se face de trei ori şi se spune că se scapă de purici ori de boli. Urzica e buruiana lui Mart, e ca Mart de iute şi tare; cine o mănâncă se întăreşte. E cea dintâi buruiană şi înnoieşte sângele. Să nu zici şarpe în luna lui Mart, căci toată vara îţi va ieşi în cale. Apa de ploaie din această lună se adună, fiind bună de multe leacuri şi vrăji de frumuseţe. Prognozele populare nu ocolesc nici luna lui Mart. Se spune că „dacă Mart e vânturos, / Mai