Zeci de mii de maşini pornesc în fiecare dimineaţă pe vechile străzi, proiectate pentru trăsuri, ale Craiovei şi se revarsă în cele câteva bulevarde largi, construite pe vremea lui Ceauşescu, gâtuind traficul.
În ciuda crizei, anul trecut au fost înmatriculate în oraş peste 21.000, după aproape 26.000, în 2008, parcul auto din judeţ numărând acum peste 140.000. Li se adaugă autoturismele înmatriculate în Bulgaria şi cele aflate zilnic în trecere prin urbe.
Străzile au rămas aceleaşi, parcările îşi aşteaptă încă trâmbiţatele surori sub şi supraterane, dar şi Ford va începe în aprilie producţia integrată în Bănie. Norocoşii care au prins un voucher şi îşi pozează nostalgic rablele aduse spre casare îmi aduc aminte de Trabantul unchiului Anghel, din vremurile când şi Pleşu avea unul.
Şi ce curse făceam cu prietenii, împingându-l prin curte! Cine şi-ar fi imaginat că o maşină din carton face atâta zgomot când loveşte gardul? Astăzi, jucăm în hora consumismului: cum să ne ducem la hypermarket cu tramvaiul? Aşa că dealerul ne zâmbeşte larg când intrăm în reprezentanţă şi ne invită să lăsăm fetiţa să coloreze în locul amenajat pentru copiii clienţilor, cărţi de genul „Cu marca X la munte şi la mare”.
În timp ce afli numeroasele avantaje ale unei achiziţii, ea va desena urechi uriaşe ursuleţului care se întoarce de pe litoral într-o maşină de 12.000 de euro, TVA inclus („Cumpără- ţi-o tati!”) şi se duce să hiberneze. „Mai atâta de frumos nu pot!”, îţi va mărturisi, arătându-ţi desenul, când vei ieşi, iar dealerul îi va întinde „o bombonică gratis”, plătită mai scump decât crezi.
