Cetăţean normal, fără schelete în dulap, caut partid liberal autentic. Rog seriozitate. Exclus şuşe, manele şi mitocani.

Regretele care învăluie România actuală au un numitor comun: „Ah, dacă istoria n-ar fi fost atât de parşivă, dacă am fi avut alţi conducători..." Într-adevăr, la istorie n-avem mare lucru de făcut, dar la şefi mai discutăm... Ultimul deceniu al secolului trecut a fost deceniul lui Ion Iliescu.

Adulat de populaţie, chiar şi când n-a mai fost preşedinte, charismatic pre limba lui de lemn, sărac, dar cinstit - acest domn a înălţat ţara în care trăim azi. Strâmbă, coruptă până-n măduva oaselor, incomodă, înapoiată, ineficientă. Ion Iliescu a imaginat zi de zi, ceas de ceas şi în proporţie de masă, toate capcanele în care ne prindem degetele. E uşor de înţeles că, de-ar fi fost la înălţimea misiunii pe care şi-a arogat-o, i-ar fi fost foarte uşor să se debaraseze de haita profitorilor instalaţi mârlăneşte în teritoriu. I-ar fi fost şi mai uşor să elimine corupţia, nepotismul şi, mai ales, injustiţia flagrantă, de cumetrie - pe care a legat-o, cu atâta meşteşug, de posturi inamovibile. Dar n-a făcut-o.

Ion Iliescu a impus un model. Aceia care se vor cei mai tari din parcarea numită România îl urmează cu sfinţenie: liderul autoritar, cu suita credincioasă, ocultă, tăcută şi eficientă. Ne ustură la lingurică, dar Ion Iliescu a fost modelul de succes! Pe lângă el, Emil Constantinescu e o glumă răsuflată. E învinsul în care mai dai o dată cu piciorul, chiar dacă e căzut la podea.

Actualul preşedinte nu e cu nimic deosebit de marele înaintaş. Lider maxim, agil, sprinten, cu limbă otrăvită, sprijinit necondiţionat de toate serviciile din umbră, dl Traian Băsescu construieşte, şi el, o Românie, tot a lui, şi tot mai depărtată de poporul ei. E ţara bunului plac, e ţara lui „eu te-am făcut, eu te omor!". Preşedintele ştie despre adversari p