Suceveanul a reuşit, ca antrenor, să califice echipa naţională de handbal masculin la un turneu final de campionat mondial după 13 ani de absenţă. Aînceput cariera de sportiv ca fotbalist la liceul din localitatea natală, Todireşti.
Nu a trecut însă mult timp şi a dat fotbalul pe handbal, la recomandarea unui profesor, alegere care s-a dovedit decisivă pentru destinul lui Petru Ghervan. La scurt timp, a ajuns să fie convocat pentru prima dată la naţionala de tineret a României şi de acolo a făcut paşi repezi spre marea performanţă.
Carieră fulminantă
Datorită muncii şi a devotamentului, suceveanul a reuşit să-şi găsească şi o echipă de valoare la care să joace, Relonul Săvineşti, imediat după terminarea liceului.De aici a ajuns la Dinamo, loc unde a jucat doar şase luni, transferându-se apoi în Piatra Neamţ de teama înrolării în armată.
După anii petrecuţi la echipa pietreană, Petru Ghervan s-a întors pe meleagurile natale, unde a jucat un an în divizia a doua, până când echipa s-a desfiinţat. De aici sportivul a trecut la CSS Roman, unde, ca profesor- antrenor a pus bazele mai multor echipe de juniori, recunoscute ulterior pe plan naţional.
În 2007 a făcut primul pas spre marea performanţă în antrenorat, devenind secundul naţionalei de handbal masculin a României, condusă pe atunci de Aihan Omer. Împlinirea a venit în 2009, când a fost numit antrenor principal al echipei.
„Tocmai câştigasem un meci contra echipei UCM Reşiţa, la care antrenor era Aihan Omer, şi cred că ăsta a fost unul dintre motive“, explică sportivul sucevean. Pe mâna sa, naţionala s-a calificat în premieră la un turneu final de campionat mondial, după 13 ani de absenţă. „A fost greu deoarece tot timpul am lucrat cu o doză imensă de stres. Am avut misiunea de a duce România la un campionat mondial după 13 ani de absenţă. Datorită unui ef