Săptămâna premergătoare comemorării dramaticelor evenimente din 19-20 martie 1990 de la Tîrgu-Mureş s-a transformat într-un prilej pentru diverşi nechemaţi, vorbitori de serviciu pe la diverse televiziuni, să-şi dea cu părerea şi, ceea ce e mai rău, de continuarea unui şir de mizerabile manipulări, interne şi internaţionale, care de două decenii urmăresc culpabilizarea exclusivă a românilor pentru ce s-a întâmplat atunci.

Abia vineri, 19 martie - câteodată coincidenţele pot fi uluitoare -, am intrat în posesia unui document care, coroborat cu declaraţiile unor martori, arată indubitabil că drama petrecută în urmă cu două decenii la Tîrgu-Mureş a fost minuţios premeditată. Ea a fost gândită cel puţin ca prilej de lansare a unui război de imagine împotriva României, dacă nu şi ca o acţiune de schimbare a statutului Transilvaniei.

Povestea este simplă şi scurtă: în urmă cu câteva zile, hazardul a făcut să mă întâlnesc cu cineva care la vremea aceea era recepţioner la "Grand" - hotelul în faţa căruia au avut loc ciocnirile interetnice violente de la 20 martie. Este vorba de doamna Rodica Sabău-Pop care mi-a relatat că la data de 19 martie 1990 era de serviciu şi că pe la ora 14-15 a sosit la hotel un bărbat de naţionalitate irlandeză care a cerut să fie cazat pentru o zi, într-o cameră cât mai sus, cu vedere spre stradă. A fost cazat la etajul 7 şi a insistat să plătească în avans. Dna Sabău-Pop îşi aminteşte perfect de aceste amănunte pentru că irlandezul, al cărui nume nu l-a reţinut, a plătit echivalentul în lei al tarifului cu mărci vest-germane iar ea s-a enervat pentru că nu avea să-i dea restul în valută şi a trebuit să apeleze la bişniţarii care îşi făceau veacul în faţa hotelului.

După ce şi-a dus bagajele în cameră, irlandezul a coborât la recepţie şi a cerut cheia uşii de la terasa de la etajul 11 al hotelului explicându-i că