La 20 de ani de la tragicele evenimente de la Târgu Mureş – ca să folosesc un limbaj de lemn – politicienii români nu au ratat ocazia de a se da în stambă şi de a se bate cu cărămida patrioatardă în piept, într-n concurs de frumuseţe care l-a trecut în anonimat şi pe Corneliu Vadim Tudor, altfel protagonistul principal al acestei partituri.

Cel mai puternic a ieşit la rampă Victor Ponta. Aflat probabil într-o campanie de mediatizare a noii funcţii pe care o ocupă, „Micul Titulescu” s-a dus la Topliţa pentru a gâdila urechile românilor din Secuime şi pentru a spune ferm şi răspicat cum stau lucrurile în ţărişoara asta, indiferent că vorbim de Gorj sau de Harghita şi Covasna. „Ardealul este România, că niciun român nu trebuie să plece din locul în care s-a născut pentru a se simţi în ţara lui şi că într-adevăr eu cred că Ţinutul Secuiesc nu este România, pentru că nu există Ţinutul Secuiesc”, a tunat Ponta. Nici Moldova, nici Ardealul, nici Oltenia, nici Ţara Oaşului nu sunt România, domnule Ponta? Sigur retoric, putem încerca orice formule, dar să negi evidenţa, adică specificul unei zone istorice nu pare altceva să judeci la kilogram.

„Niciodată PSD nu va accepta modificarea Contituţiei României, care ar prevedea că în România o altă limbă decât cea română va fi limbă oficială. Niciodată nu vom accepta ca în România să existe autonomie pe criterii etnice. Singura autonomie este autonomia pe criteriul reprezentării dumneavoastră, pe criteriul social, economic, şi decizia trebuie să fie cât mai aproape de dumneavoastră, dar nu pe un criteriu etnic”, adaugă Victor Ponta.

Numai că, domnule Ponta, „autonomia pe criteriul reprezentării dumneavoastră” în Secuime, da, teritoriul ăla pe care dumneavoastră îl negaţi, pleacă tocmai de la o realitate etnică. Dacă criteriul pe baza căruia se poate obţine autonomia este reprezentarea celor de acolo, păi atunci