Dacă aţi crezut că nu se mai poate spune nimic despre Lenin, este bine să ştiţi că ritmul publicaţiilor a scăzut simţitor, dar continuă. Cel mai recent exemplu: "Conspirator - Lenin în exil", semnat de Helen Rappaport, adună în 373 de pagini anii de existenţă nomadă care s-au terminat cu reîntoarcerea în Rusia în 1917.
Autoarea îl descrie ca fiind un om mic de statură, chel, cu o bărbuţă roşie, însoţit de o nevastă (Nadejda Krupskaia) cu aspect burghez, perseverent, încăpăţânat poate, urmărind un ţel anume.
Povestea dramatică nu omite incidentele în care a fost implicat Vladimir Ilici Ulianov în postura de biciclist. Aflăm că a căzut odată de pe bicicletă la Geneva, atunci când roata i s-a înţepenit într-o linie de tramvai, suferind alte două accidente minore pe când se întorcea de la mitinguri aviatice, la care se arată a fi un spectator pasionat.
A fost fericit la Londra, unde a locuit pe lângă King's Cross şi a rămas în corespondenţă cu fosta lui proprietăreasă. Peste patru ani, în Finlanda, în 1907, a sărit dintr-un tren şi s-a ascuns de agenţii temutei Ohrana, Poliţia secretă a Rusiei ţariste, în troienele de zăpadă. O reţea de simpatizanţi l-a ajutat să iasă din Finlanda traversând un lac îngheţat. Pojghiţa subţire trosnea atât de ameninţător, încât ateul convins a murmurat o rugăciune.
A purtat tot felul de nume, ca de exemplu "Dr Jacob Richter LL.D." pe legitimaţia de cititor de la British Museum, sau "W. Oulianoff, gentilhomme russe" pe cea de la Societe de Lecture din Geneva. De câteva ori a fost găzduit pe Insula Capri, în vila ocupată de ceva mai înstăritul Maxim Gorki, oscilând mai apoi între Londra şi Paris.
Soţii Ulianov detestau oraşul-lumină şi se lamentau fără încetare în legătură cu şederea lor în Franţa. Aici, Lenin a încercat să întărească alianţa cu menşevicii persecutaţi în Elveţia, dar
