Suntem dispuşi să dăm bani buni, în restaurante sau supermarketuri, pentru versiunile moderne şi luxoase ale mâncărurilor pe care bunica le-ar fi numit "resturi de mancare". Alimentele care nu au mai putut fi refrigerate au fost "reciclate", amestecate şi au primit nume sofisticate, precum ghiveci cu peşte şi orez, plăcintă cu peşte, budincă cu pâine şi unt, macaroane cu brânză sau plăcintă de casă. Şi toate ne fac cu ochiul de pe un raft din supermarket. Aşadar, de ce să aruncăm resturile rămase după masă când le putem folosi pentru a pregăti alte feluri, la fel de gustoase?

Puteţi observa astfel de reciclări şi în meniul restaurantelor: scoicile rămase sunt puse în sosul marinat, creveţii de ieri în sălăţele cu fructe de mare, resturile raţei Peking ale altcuiva vor ajunge în orezul tău prăjit, bucăţile de pui lăsate în farfurie vor fi mărunţite şi vor ajunge în puiul cu sos de soia.

Nimic nu trebuie risipit, după cum ziceau bătrânii. Resturi de la friptura de vită de duminică, bucăţi de peşte, rămăşiţe de la pui, ultimele paste, ultimele frimituri de pâine din coş, coji de brânză- toate sunt alimente utile, atunci când ştii cum să le foloseşti.

Deşi nu toate reţetele din resturi au supravieţuit timpurilor moderne, multe au reuşit să se menţină pentru că sunt foarte gustoase. De exemplu, britanicii se dau în vânt după mâncarea simplă (daţi vina pe anglo-saxoni, care credeau că dacă bucata de carne era bună, mai aveai nevoie doar de un codru de pâine pentru ca cina să fie perfectă), dar le place şi absolut orice în sos alb, gratinat cu brânză, copt în foietaj sau garnisit cu piure. Tot ce vor este să nu fie nevoiţi să gătească chiar ei.

Transformarea resturilor de mâncare în ceva delicios cere timp şi ceva experienţă, dar acesta nu este singurul motiv pentru care suntem gata să plătim pe altcineva care să le gătească pentru noi. Timpurile