În ceea ce priveşte corupţia, graţie stenogramelor făcute recent publice, avem acum la îndemână un caz şcoală - cel al dlui senator Cătălin Voicu.

Cu adevărat un caz-şcoală, numai bun de predat în orice facultate de drept sau academie de poliţie, ba chiar şi la institutele superioare ale magistraţilor. Un caz în care poţi vedea „în mic" ceea ce se întâmplă în viaţa publică românească „în mare", fantastica întrepătrundere dintre reprezentanţii vieţii politice şi cei ai Parchetului, Poliţiei, Justiţiei, ai mediilor de afaceri şi chiar ai vieţii interlope în sensul cel mai propriu al termenului, uniţi cu toţii nu pentru a reduce sau jugula corupţia, ci pentru a o face mai înfloritoare.

Dl Voicu, contra unor sume ce puteau ajunge la un milion de lei, plus TVA!, era în stare să rezolve chiar şi cea mai complicată situaţie judiciară. Cum? Printr-o veritabilă reţea de alţi politruci, poliţişti, procurori, din păcate şi judecători, asupra cărora acţiona „după caz", apelând deci la trafic de influenţă, corupţie sau şantaj, sau la toate laolaltă! Dacă numai o mică parte din informaţiile apărute în stenogramele făcute publice se dovedesc adevărate, ar fi loc de zeci, poate sute de arestări în lumea noastră politică, în Poliţie, în Parchete şi în Justiţie.

În acelaşi timp, îl văd pe dl Voicu foarte liniştit, ba chiar făcând glume, destul de proaste e adevărat, dar acesta o fi nivelul obişnuit al umorului dumisale! Asta mă face să cred că „ştie" că nu se va întâmpla nimic, că sistemul de protecţie va funcţiona impecabil şi în cazul său. Un alt foc de paie, un alt bâlci, pentru noi, „popor, prostime".

Dl Voicu este membru PSD şi, la un moment dat, era cât pe ce să ajungă ministru al Justiţiei! După cum reiese din stenograme, programul său era simplu şi clar - desfiinţarea instituţiilor care se ocupă de combaterea corupţiei şi de integritatea persoanelor anga