Dezbaterile publice asupra noii legi a Educatiei nu au loc sub cele mai bune auspicii. Protestul profesorilor se inaspreste, nu se mai pun note in catalog, pe 25 de martie scolile ar putea ramane inchise, luna viitoare urmeaza o zi de greva generala, iar in iunie, inchiderea anului scolar ar putea ramane in aer.

In acest conflict, si profesorii, si Guvernul au partea lor de dreptate.

Bugetul nu suporta deocamdata lefuri mai mari, iar disparitia unor sporuri era inevitabila. In plus, calitatea actuala a invatamantului nu justifica, decat in foarte putine cazuri, majorari salariale intemeiate pe performanta.

Dar cadrele didactice au, cel putin dintr-un punct de vedere, totala dreptate: minciuna. Poate ca nu a exista categorie sociala mai umilita si mai mintita decat profesorii. Decontul acestei minciuni tot trebuia sa apara.

Si in aceste conditii incendiare, era de prevazut o inevitabila si stupida intrebare: reforma ne trebuie noua cand profesorii sunt in strada? Da, exact reforma ne trebuie! Este absurd sa sacrifici viitorul cu ochii pe interese si circumstante de moment.

E drept, acest absurd a fost modul de actiune al autoritatilor vreme de 20 de ani, dar ar trebui sa rupem odata cercul vicios. Poate ca daca cineva ar fi vizat mai demult viitorul, astazi nu ar fi existat motive de protest intr-un invatamant reformat.

Asadar initiativa lui Daniel Funeriu este necesara si trebuie incurajata. Sub aspectul continutului, ar fi utopic sa asteptam legi perfecte. Dezbaterea publica are exact acest rol corector. Ceea ce ar trebui sa ne intereseze in acest moment sunt principiile legii Funeriu. Ce doreste ministrul?

In primul rand, "umanizarea" scolii. Asa cum arata acum, invatamantul romanesc este un "cumplit mestesug de tampenie". Copii curiosi si inventivi ajung in 12 ani tineri blazati, c