Văzut ca o replică a „legilor solidarităţii sociale”, existente în alte ţări, proiectul de lege pentru instituirea impozitului anual asupra averii, propus de deputatul P.S.D. Mugurel Surupăceanu, a intrat în această lună în analiza Camerei Deputaţilor. Iniţiativa, care vizează impozitarea averilor mai mari de 500.000 de euro, are deja suficienţi susţinători şi oponenţi. Iar dacă mulţi dintre adversari o califică drept o iniţiativă ce aminteşte de celebra Lege antedecembristă a ilicitului, o parte dintre susţinători se îndoiesc că ar putea fi adoptată de un Parlament în care o bună parte dintre „votanţi” s-ar auto-impozita adoptând această lege.
Un demers original
Legea de impozitare a averilor propusă de deputatul Mugurel Surupăceanu merge pe ideea că şi alte state din spaţiul european au adoptat măsuri similare, mai ales în contextul crizei. „Există state europene care au introdus, în cadrul propriilor regimuri fiscale, un impozit asupra averii persoanelor fizice – Franţa are impozitul de solidaritate pe avere cu un prag de 790.000 de euro şi cu rate de 0,55% - 1,80%, Norvegia are impozitul pe avere cu rate de 0,9% - 1,1%. Elveţia are impozitul pe avere, între 1% - 1,5% din activele nete, prelevat de cantoane şi localităţi, acesta fiind cel mai vechi impozit. Pornind de la considerentele şi experienţa altor state, se impun şi în România măsuri similare”, spune deputatul. Foarte interesantă este modalitatea de impozitare pe care o propune legea : „Impozitul anual pe avere va fi în cuantum de 0,5% pentru valoarea care depăşeşte pragul de 500.000 de euro în echivalent lei la cursul B.N.R. la data de 31 decembrie a fiecărui an fiscal de referinţă. Persoanele fizice rezidente vor plăti impozit anual pe avere pentru veniturile realizate şi patrimoniul net, deţinut în ţară şi în străinătate, iar cele nerezidente, pentru veniturile realizate