Cel mai frecvent, bursitele sunt produse de traumatisme, fie că este vorba de un traumatism major, notabil, fie că sunt mişcări repetitive, de uzură sau de o poziţie menţinută mult timp. Aşa sunt, de exemplu, mişcările de ridicare deasupra capului, grădinăritul, gătitul sau cusutul, statul îndelungat în genunchi sau pe scaun, statul sprijinit în coate, mersul pe bicicletă sau alergările pe distanţe mari.

Persoanele care suferă de unele boli cronice, cum ar fi poliartrita reumatoidă, osteoartrita, guta, afecţiuni tiroidiene, diabet zaharat sunt mai expuse la astfel de afecţiuni. Mai rar, bursitele, în special cele superficiale, se pot produce prin infecţie, cel mai des cu stafilococ.

Articulaţia respectivă devine dureroasă şi înţepenită, durerea crescând la solicitarea acesteia. Durerea este persistentă, putând dura zile şi săptămâni. Dacă este o bursită profundă, durerea rămâne, de obicei, singurul simptom. Dacă însă este o bursită superficială, articulaţia respectivă devine tumefiată, roşie, caldă. Uneori, poate apărea şi febra.

La nivelul genunchiului, există 11 astfel de burse, prin inflamaţia cărora pot rezulta diferite simptome. De exemplu, persoanele care stau mult în genunchi (gospodine care curăţă parchetul sau covoarele, grădinari, parchetari etc.) pot prezenta o zonă umflată, dureroasă, roşie, chiar deasupra patelei (genunchiului).

Durerea se exacerbează la îngenunchere, creşte de obicei la mers, dar, spre deosebire de afectarea articulaţiei propriu-zise, permite o mai bună mobilitate articulară. În alte cazuri, se observă o zonă dureroasă şi tumefiată sub genunchi, de multe ori apărută după sărituri repetate (de exemplu, după diferite activităţi sportive).

La femeile obeze, apare mai des o zonă tumefiată şi dureroasă în partea intero-inferioară a genunchiului, durerea crescând la urcatul şi coborâtu