Ultimul si cel mai veridic dintre basescienii care s-au perindat in aceasta epoca a fost insusi Traian Basescu. Vorbim, pentru o mai buna situare in spatiu si timp, despre T. Basescu I, cel pana dupa alegerile de la sfarsitul lui 2009, care chiar la inceputul domniei celui de-al doilea mandat a anuntat ruperea cu trecutul si inceputul unei noi ere. Ne-a anuntat, in timpul mandatului Basescu II, domnia celui discret, impaciuitor si dispus mai mult ca niciodata catre compromisul care nu compromite.
Asadar, pana si Traian Basescu a incetat sa mai fie basescian, si a adoptat un alt stil de viata, un alt mod de a conduce tara. Acordandu-i un maxim de incredere, in ciuda experientelor trecute ale altor si altor promisiuni devenite simple vorbe in vant, am putea presupune ca presedintele chiar si intentioneaza, si mai si reuseste, sa se comporte asa cum nu a facut-o in timpul primului mandat, dar cum multa lume si-a pus speranta ca poate o va face vreodata. Odata cu aceasta detasare fata de multe principii urmate si propagate in timpul primului sau mandat, Traian Basescu isi pregateste si intrarea pe marea scena a Istoriei care conteaza cu adevarat.
Daca va reusi sau nu, daca si cat de sincer este in enunturile sale, daca nu cumva aceasta nu este doar o alta strategie de joc a celui recunoscut pentru placerea de a fiinta ca "jucator", nu vom reusi sa aflam decat in timp. Pana atunci, putem sa mergem pe buna credinta si sa ii acordam credit. Insa, deja in exercitiul sau de discretie si detasare de toti cei care l-au sustinut, insusi Traian Basescu a dat cateva semne, tot mai critice, de distantare fata de cei care pana acum erau considerati copiii sai de suflet. In principal "baronii" din fostul sau partid de suflet.
A criticat unele actiuni ale Guvernului, s-a distantat de unele practici din cadrul partidului aflat la putere si a lasat ce
