Pînă nu auzim mîine că şi plenul Senatului l-a lăsat din braţe pe Cătălin Voicu pentru a fi cercetat în stare de arest, zic să stăm calmi. Comisia juridică a primei camere a ţării a votat ea azi pentru arestarea lui, dar pînă nu vom şti ce zic bilele plenului mai e loc de întors. Chiar dacă, teoretic, Voicu ar cam trebui să-şi pregătească valiza pentru o vacanţă de 29 de zile într-o celulă destinată arestaţilor preventiv.

Nu mai am de mulţi ani încredere în dorinţa de dreptate a parlamentarilor români, indiferent de culoarea lor politică. Iar în cazul acestui Voicu lucrurile sînt atît de îmbîrligate, încît nu ştii de unde ar putea sări voturile care să-l apere de pîrnaia cercetărilor.

Fiindcă acum nu mai e vorba de o simplă ameninţare la adresa lui, ci de o posibilă reacţie în lanţ care i-ar putea face colegi de celulă cu el şi pe unii dintre actualii lui colegi de cameră parlamentară. Din cîte am observat citind stenogramele care au răsuflat în presă, Voicu a acţionat conform principiului, cu cît mai mulţi, cu atît mai bine.

Şi, mai cred, n-a făcut-o doar de dragul şpăgii, ci şi pentru îşi imagina – n-a fost singurul – că va deveni ministru de Interne, ţel pentru care şi-a pregătit terenul în lumea afacerilor, în zona politică şi şi-a făcut mină, dregîndu-şi vocea, şi printre magistraţi.

Vă daţi seama ce-ar însemna ca Voicu să înceapă să vorbească? Fiindcă dacă el începe, alţii vor fi siliţi să continue. De-aceea am zis că Voicu e o bombă pe care va sări s-o dezamorseze şi cine te aştepţi – de pildă filiera Vanghelie – şi cine nu.

Uitaţi-vă că el nici n-a fost luat la cercetări şi au şi apărut primele linii de apărare pe care ar putea miza şi avocaţii lui. Unde e flagrantul? (politicieni vigilenţi şi comentatori de bine.) Făcături securistice! (Ion Iliescu, cel care l-a făcut general pe Voicu.) Tăcerea mîlc a magistraţilor cu care s-a c