A început în Parlament sezonul moţiunilor simple. Primii vizaţi: Mihai Şeitan şi Cseke Attila. Din 2007 încoace, moţiunile simple nu mai au însă finalitate.
Chiar dacă opoziţia ar reuşi astăzi să impună, la Camera Deputaţilor, adoptarea moţiunii sim-ple ini-ţiate de PNL şi intitulate „La Sănătate nimic nu este sănătos", Guvernul Boc nu va fi obligat nici să dea mai mulţi bani sistemului de sănătate, nici să depolitizeze conducerile spitalelor. Aşa cum nu ar fi fost obligat nici să crească pensia socială minim garantată de la 350 la 400 de lei, aşa cum au cerut social-democraţii în moţiunea simplă îndreptată împotriva ministrului Muncii, Mihai Şeitan. Aceasta, deoarece din 2007 încoace moţiunile simple şi-au pierdut finalitatea: în cazul în care ele sunt adoptate, ministrul vizat nu-şi pierde funcţia, iar mă-surile propuse au pentru Guvern, mai degrabă, titlu de recomandări. Moţiunile, simple sau de cenzură, ar trebui să fie instru-mente prin care opoziţia parlamentară să sancţioneze puterea.
Miniştrii, liniştiţi de la Monica Macovei încoace
Moţiunea simplă şi-a pierdut însă puterea în februarie 2007, după ce opoziţia de atunci - PSD şi PRM - a reuşit să adopte, în Senat, o moţiune simplă îndreptată împotriva ministrului Jus-tiţiei de atunci, Monica Macovei. Cum semnatarii cereau şi demiterea ministrului, 26 de senatori ai Alianţei D.A. au sesizat Curtea Constituţională, contestând articolul din Regulament potrivit căruia moţiunile simple adoptate „sunt obligatorii pentru Guvern şi membrii săi". Judecătorii au dat câştig de cauză puterii de atunci, arătând că prevederea atacată este constituţională numai dacă nu-l obligă pe premier să propună revocarea ministrului vizat. Cu alte cuvinte, moţiunile nu pot atrage demiterea vreunui ministru, dar Guvernul ar fi obligat să pună în practică măsurile cuprinse în text.
Idee contrazisă însă de
