Fie că se întîmplă lucruri, fie că nu se întîmplă, presa veghează şi lucrează. Amplifică, inventează, suspectează, demolează, restaurează, analizează, rumegă, reconstituie, interpretează, înnegreşte, albeşte, despoaie, camuflează, insistă, execută, ia peste picior, nu iartă. Nu manevrează realităţi, ci subînţelesuri. Nu informaţii, ci zvonuri. Nu vrea să înţeleagă, ci să judece. Nu vrea fapte verificabile, ci dezvăluiri spectaculoase. Cînd ceri o opinie, eşti servit cu anecdotică. Invers, cînd ceri date concrete, ţi se livrează opinii. Un tur de forţă al ultimelor zile a fost prelucrarea gazetărească a sănătăţii lui Traian Băsescu. După alegeri, ziarele şi televiziunile au trecut prin grele momente de frustrare. Scena s-a golit, suspansul politic s-a stins, cotonogelile la nivel înalt au fost răpuse de o tristă somnolenţă. Noroc cu Geoană şi Ponta, care au mai înviorat niţel atmosfera. Problema a rămas însă tot Băsescu. Pînă la alegeri, preşedintele era o mină de „breaking news“. Toţi îi reproşau că e prea prezent, prea vocal, prea reactiv. Că îşi încalcă atribuţiile, că e prea slobod la gură, că n-are ştaif şi discreţie. Dar toţi trăiau fericiţi de pe urma acestui zgomot cotrocenist. Aveau ce mesteca. Dintr-o dată însă, Traian Băsescu a intrat în penumbră. Nu mai vociferează, nu se mai ceartă cu nimeni, nu mai intră în direct pe la diverse posturi de televiziune. Unde sînt replicile de altădată? Unde caninii însîngeraţi? Unde scandalul? Aceiaşi gazetari şi politicieni care erau indignaţi de insomniacul aplomb prezidenţial sînt acum aproape ofensaţi de paloarea mediatică a realesului. Aceiaşi „analişti“ care îi cereau mai multă rezervă sînt indispuşi de prea multă tăcere: rezervă, rezervă, dar nici chiar aşa! Şi atunci a venit asupra tuturor, ca o binecuvîntare, zvonul că preşedintele e bolnav. Foarte bolnav. A fost văzut la un spital, nu s-a mai dus în Ucraina,