Vrea să transmită mai departe obiceiurile neamului din care face parte. A amenajat la Cobadin o casă tradiţională tătărească.
S-a născut într-o familie cu cinci fraţi, la Independenţa, un sat unde urmele tradiţiilor musulmane sunt şi astăzi vizibile. În vremea copilăriei ei, toate rânduielile se ţineau ca-n poveşti. „Oamenii aveau mai mult timp şi erau mai răbdători“, spune cu nostalgie Zulfie.
Îşi aminteşte cu mare drag de copilărie, mai ales de zilele din preajma Sărbătorilor creştine sau musulmane, când, indiferent de religie şi de etnie, toţi copiii din sat mergeau la colindat. „Acolo spuneam că suntem toţi rude, aşa ne consideram“, mărturiseşte ea.
Dar în scurt timp a părăsit satul copilăriei pentru a merge la şcoală. În 1967 a absolvit Liceul Teoretic de la Cobadin, iar mai apoi Institutul de Educatori de la Galaţi. Apoi l-a cunoscut pe soţul ei, Nardin Seidali, iar în 1972 s-a căsătorit cu el. A fost educatoare la Fântâna Mare, sat ocupat în totalitate de turci, apoi la Independenţa şi Cobadin, iar în prezent este directorul Grădiniţei Româno-Tătare din Constanţa. De curând a absolvit şi Colegiul Pedagogic de Institutori Kemal Ataturk, din Constanţa.
Din 1990 activează la Uniunea Tătarilor din Constanţa ca şefă a comisie de învăţământ. Conduce corul de copii Tan Yîldîzî (Luceafărul), de la grădiniţa Româno-Tătară, dar şi corul de femei din Cobadin, numit Cobadin Kîzlarî (Fetele din Cobadin).
Duce tradiţia mai departe
Mereu a fost preocupată de conservarea tradiţiilor tătăreşti. „Sora tatălui meu era o femeie tare pricepută. Îi plăcea să coasă, gătea mâncăruri tradiţionale, iar eu o admiram foarte mult. Când s-a îmbolnăvit, mereu spunea că dacă moare ea se va pierde tradiţia tătărească, dar eu i-am promis că voi avea grijă să nu se întâmple asta“, mărturiseşte Zulfie. Şi aşa a făcut.
