Daca raportul de monitorizare pe Justitie ar fi sunat ca o primavara duioasa, mirosind a zarzari, in plin scandal Voicu, unde izul de canal taie respiratia, abia atunci am fi avut o problema.
In rest, cei care se apleaca an de an asupra incapacitatii statului de-a gasi parghii spre a insanatosi falanga responsabila cu garantarea democratiei au constatat aceleasi chestiuni: dormim.
Eu cred ca din momentul in care s-a pus problema sa ne lipim de Uniunea Europeana, responsabilii cu monitorizarea nici n-au prea avut mult de lucru cu noi. Dupa primele doua constatari ale paraliziei, iau anual rapoartele precedente, schimba data si trimit pe teava inca o radiografie: organismul e robust, dar prin tuburile de dren pierde sange.
Avem din nou, ca in ultimii trei ani, laude la adresa DNA (pe flacaii din Bruxelles nu-i intereseaza dedesupturile, ei au in mana un abac), s-a punctat din nou ca ANI baga mare prin pivnitele intiatilor, si in rest, ceea ce stie de-acum orice copil de gradinita din Corsica: judecarea dosarelor de mare coruptie se face cu celeritatea caracteristica lui Moromete in drum spre fisc, magistratii adora sa pronunte suspendari, in ciuda gravitatii sociale a fenomenului spagii - suna a incurajare, dar citind stenogramele din dosarul Voicu, te prinzi care-i faza - cazuri trase la indigo se termina diferit, in functie de o inspiratie de moment, influentata de conjunctiile planetelor.
Ca si cu unificarea practicii judiciare e o intreaga poveste. De la infiintarea CSM, n-a existat an in care presedintii acestei statiuni experimentale a somnului sa nu promita ca o rezolva, dar mai degraba reusesc fermierii sa planteze trifoi fara seminte si motorina, iar vitele sa se hraneasca cu ideologia aderarii, decat sa-si rupa sufletul muncind cei mai alesi dintre privilegiatii robei.
Desigur ca varianta finala a po