Revista de istorie socială (X-XII, 2005-2007, Institutul Român de Studii Strategice, Iaşi, 2009, coordonată de Răzvan Mihai Ungureanu) cuprinde, în acelaşi număr, subiecte din domenii diverse: Iulia Dumitrache – „Consideraţii onomastice asupra augustalilor din Ulpia Traiana“; Gheorghe Lazăr – „Avatarurile unei călugăriri. Cazul negustorului Istodor Kefala“; Nicoleta Roman – „Păcatul femeii în faţa justiţiei la începutul secolului al XIX-lea“; Dorin Dobrincu – „Tragedii personale şi colective în rezistenţa armată anticomunistă“; Anca Dohotariu – „Uniunea liberă în România postdecembristă“; Laura Sitaru – „Democraţia în spaţiul arab. O încercare de înţelegere a unei paradigme“; Andi Mihalache – „Raportul de Poliţie – o literatură de observaţie socială“.

Subiectele enumerate tratează perioade şi spaţii foarte diferite. Ceea ce au în comun este tipul de abordare: nu contează atît istoria „mare“, oficială, pe care am învăţat-o cu toţii la şcoală, ci istoriile aparent mărunte, dar însemnate ale unei categorii sociale sau ale unei comunităţi. Acest tip de tratare a istoriei ne învaţă să luăm în considerare şi detalii ale vieţii cotidiene, nu doar evenimente istorice, de tipul bătăliilor sau formării de state. „Cetăţeanul de rînd“ din altă epocă devine la fel de important în cunoaşterea istoriei ca şi un domnitor. Poate tocmai de aceea, urmărind articolele din revistă, am avut senzaţia că citesc articole de ziar. Scrise însă la modul ideal şi foarte bine documentate, din surse autorizate: documentele epocii sînt anexate, de altfel, la sfîrşitul fiecărui text: „Bolnav fiind şi temîndu-se de moarte, Istodor Kefala «a poftit» să se călugărească la mînăstirea Radu Vodă, tot aici dorind să fie şi înmormîntat. Hotărîrea fiind luată, el îl trimite pe vărul său, Gheorghe Kefala, să-l anunţe pe egumenul mînăstirii de decizia sa. (…) În mod neaşteptat, şi aici intervi