Madridul, oraş care atrage anual sute de mii de turişti din întreaga lume, este situat pe locul şase într-un clasament „Forbes" al celor mai „fericite" oraşe din lume, în funcţie de gradul de mulţumire al locuitorilor.

Departe însă de traseele turistice, Madridul ascunde numeroase cartiere, locuite unele în majoritate de emigranţi, foarte mulţi români, unde locuitorii trăiesc în condiţii nu tocmai „fericite" pentru secolul XXI. Departe de strălucirea zonelor din centru, în unele cartiere mărginaşe viaţa în capitala Spaniei seamănă cu cea din cartierele sărace ale Bucureştiului.

Condiţiile de trai din zonele sărace, precum Villa de Vallecas, Puente de Vallecas sau El Gallinero, contrastează puternic cu cele din zonele rezidenţiale luxoase precum La Finca, La Moraleja, Salamanca sau Centro.

Oameni săraci, care-şi duc traiul de pe o zi pe alta, şomeri pe care criza i-a adus la sapă de lemn sau angajaţi al căror salariu nu depăşeşte cu mult 1.000 de euro ("mileuristas") trăiesc alături de milionari, vedete de cineva sau staruri ale fotbalului.

Villa de Vallecas: Rufe la uscat şi antene parabolice

Villa de Vallecas este considerată a fi una dintre cele mai sărace zone din Comunitatea Madrid. Aici preţurile locuinţelor sunt mici, oscilând între 130.000 de euro şi 250.000 de euro, în timp ce chiriile pot fi de 450-800 de euro. Blocurile sunt vechi, construite, în general, pe 2-3 nivele. Şi aplicarea legii se face „mai cu blândeţe", în sensul că faţadele imobilelor sunt "împodobite" cu rufe puse la uscat sau cu antene parabolice instalate la ferestre. La Madrid, aceste lucruri sunt, în mod normal, interzise de către autorităţile locale. Este o zonă populată, în special, de pensionari şi de imigranţi. Locuitorii sunt oameni simpli, unii dintre ei rămaşi fără locuri de muncă, deschişi dialogului, dar reticenţi în faţa aparatului foto. "Nu vreu să p