Jurnalistul Mile Cărpenişan a plecat definitiv dintre noi, iar despărţirea de el doare. Îi doare pe toţi aceia care l-au apreciat şi ar trebui să-i doară înzecit pe care care nu au ştiut să-l aprecieze suficient.

Sute de persoane - rude, foşti colegi de la Antena 1, jurnalişti din Timişoara, prieteni, reprezentanţi ai autoritãţilor (foşti şi actuali consilieri judeţeni, reprezentanţi ai conducerii Inspectoratului de Poliţie Timiş, ai Poliţiei de Frontierã, ai Prefecturii Timiş, din partea Consiliului Judeţean şi a Primãriei Timişoara), dar şi oameni care îl ştiau doar de pe micile ecrane au venit la cimitirul Rusu Şirianu din Timişoara, la capela unde a fost depus corpul neînsufleţit al jurnalistului, pentru a-i aduce un omagiu, pentru a-i adresa cuvinte de rămas-bun, pentru a-i cere iertare, pentru a-i spune din nou că-l iubesc.

HAUL. Alţii s-au dus pentru a-i spune că, prin plecarea lui, ceva s-a rupt definitiv. Parcă s-a spulberat speranţa că presa are un viitor frumos. Parcă s-a spulberat o generaţie entuziastă, prin vinele căreia se scurgea sânge de reporter adevărat, ăla care aduce ştirea de pe stradă, de pe front, din apă şi foc, de sub ruine, din ambulanţă, din taxi, de oriunde, dar nu din birou. Mile a dat mult presei post-revoluţionare, dar parcă a luat cu el ceva, lasând în loc un gol imens şi o durere mare în piepturile admiratorilor lui.

ONORURI. Sicriul cu trupul neînsufleţit a fost condus de la capelã spre locul de veci, de un cortegiu funerar având în frunte militari ai Batalionului 32 Infanterie Mircea "Scorpionii Galbeni", care au tras cinci salve de armã.

A plecat cu microfonul Antenei1, care i-a fost prieten drag şi ascultător. I l-au pus la căpătâi ai lui, ca să-l aibă pregătit pentru orice eventualitate. Aşa e un bun reporter: cu "armele" la purtător. Au venit cu sutele să-i spună "la rev