Premierul Emil Boc constata ca legea salarizarii, de-abia adoptata prin asumarea raspunderii guvernului, are hibe mari, din cauza carora profesorii au iesit in strada. Decide o modificare pe genunchi, de azi pe maine, care sa mai bulverseze nitel un sistem si asa bulversat. Cand s-o dovedi si ea proasta sau cand legea va crapa in alta parte, pac, mai punem de-un petec.
De partea cealalta, profesorii nici nu mai baga in seama legile, dupa ce s-au fript cu aceea care le majorara lefurile cu 50%. "Cine mai are incredere in lege, ca tot n-o respecta nimeni?", zice cu obida o dascalita, asa ca ea si colegii ei sunt decisi sa nu se lase pana nu se vor vedea cu banii in buzunar, singura certitudine.
Dincolo de crize economice si politice, acesta este poate cel mai mare pericol care pandeste Romania: pierderea galopanta a respectului fata de lege la toate nivelurile societatii. Este o involutie care are, in principiu, mai multe motivatii.
In primul rand legile, (dar si ordonantele de urgenta, in egala masura), sunt ingrozitor de proaste si necoordonate. Legiuitorul, in marea sa intelepciune, scoate ineptii pe banda rulata. Fie sunt inaplicabile, fie creeaza haos, fie sunt in contradictie flagranta cu alte legi neabrogate, fie necesita amendament dupa amendament, pana arata fix ca un sac peticit. Legea salarizarii, cum spuneam, are toate sansele sa ajunga in aceasta situatie. Ca sa nu mai vorbim despre actele normative declarate neconstitutionale. Numai guvernul Boc, condus, nu-i asa, de un profesor de drept constitutional, a emis cu mare vitejie vreo 4-5 astfel de ordonanate.
De ce se intampla asta? Din cauza incompetentei si superficialitatii cu care se lucreaza in institutiile care emit astfel de acte normative. Guvernul nu are fir de viziune si carpeste circumstante si interese de moment. In Parlament, cine nu chiuleste, vin
