Avizul pentru arestarea lui Catalin Voicu nu este nici pe departe un final pe drum. Este doar, dupa cum spunea chiar un senator, descarcarea de gestiune, trista si, pe alocuri, vinovata, a colegilor parlamentari care au cedat in fata presiunii publice, votand ceea ce, fara publicarea transcripturilor interceptarilor telefonice, nu ar fi votat in veci.
Cum, spre norocul acestei tari, dl. Voicu nu este si nu a fost ministru, cu acest vot Senatul iese, practic din joc, iar inculpatul ramane fata in fata cu justitia. Din acest punct de vedere, drumul este foarte riscant, foarte important si de-abia la inceput.
Strategia lui Catalin Voicu este destul de clara: este grav bolnav. La fel ca Omar Hayssam, la fel ca generalii Chitac si Stanculescu, la fel ca multi alti suspecti sau condamnati. Pacat ca dl. Voicu nu poate ramane gravid, dupa cum i s-a intamplat Monicai Iacob Ridzi.
Nimeni, in afara de un doctor care sa fi vazut intreg dosarul medical al senatorului nu poate contesta diagnosticul domniei sale. Sa nu uitam, totusi, ca pentru un bolnav de hipertensiune arteriala, ceea ce la "categoria grea" a lui Catalin Voicu este aproape firesc, provocarea unui puseu hipertensiv nu e o mare dificultate. Dupa cum, desigur, zanganitul de catuse poate creste tensiunea arteriala a oricarui om.
Este de asteptat, asadar, sa vedem multe certificate medicale pe numele senatorului si multe amanari ale procesului penal din aceasta cauza.
Dar, cu toate aceste previzibile impedimente, cea mai importanta minge a ajuns in terenul DNA si numai de procurori depinde in acest moment daca acest caz va deveni o piatra de hotar sau va arunca in derizoriu, definitiv, orice tentativa de destructurare a retelelor politico-mafiote din Romania.
Scandalul mediatic creat in acest caz prin publicarea transcripturilor, a folosit, deocamd
