Când eşti de formaţie bandit şi te sună procurorii, ai motive să te ia puţin cu călduri. E acceptabil să te taie un pic apele, să ţi se usuce gura moderat, fiindcă trăieşti secvenţa pe care ai trăit-o în ultima sută de coşmaruri. Dacă treci în etapa următoare şi te umflă mascaţii, nu-i exclus să ţi-o ia pulsul la vale şi să faci niţică tensiune. Dar nu mai mult ca după un merlot servit la temperatura camerei cu complicii, fiindcă tu nu eşti un om cinstit şi slab de înger, ca oamenii de rând.

Eşti un ditamai infractorul oţelit în rele, obişnuit cu stresul, un băiat mare şi rău care se bate pe burtă cu situaţiile limită.

Viaţa de zi cu zi a unui răufăcător de elită e de presupus că-i croită din suspans, cinism, agresivitate, nervi întinşi, zbierăte, scene de violenţă imaginară şi multe fraze care încep cu “băga-mi-aş” şi se sfârşesc cu “mă-ta”. Un bandit matur, ajuns la apogeul carierei, e o brută care înghite un borcan de ardei iuţi la micul dejun, trage piper pe nas, rămâne impasibil atunci când unui datornic i se taie urechea, se scobeşte în dinţi când poliţia îi face razie în casă şi râde cu lacrimi la auzul unei condamnări pe viaţă. Un astfel de erou al răului nu-şi poate îngădui, aşa cum am spus, mai mult de o transpiraţie discretă şi un puls mărit atunci când ia contact cu forţele binelui. N-ar trebui să i-o permită mândria de breaslă şi demnitatea naturală a profesiei de hoţ adult. Un cascador al Codului Penal nu se vaită de vezică dacă pică o biată lege peste el.

Ei bine, bandiţii de care avem parte azi se şterg cu onoarea la cur.Cum aud fluierul sticleţilor, cum încep să schelălăie. Mogulii ciorditului, băieţii ăştia graşi şi urâţi, cu look feroce, sunt, în realitate, nişte papă lapte.

Vi-l amintiţi pe Gabriel Bivolaru, escrocul PSD evaluat la 160 de milioane de dolari prejudiciu? Malacul ăla neras şi încruntat pentru care s-a deplasa