La comemorarea a 50 de ani de la moartea tragică a lui Albert Camus, toate revistele literare majore1, precum şi marile edituri sau Presses Universitaires din Franţa şi din lumea francofonă îi dedică suplimente şi apariţii ce readuc în actualitate viaţa şi opera „contemporanului nostru necesar“ (Virgil Tănase). Acest unanim in memoriam este dovada măsurii considerabile a influenţei scriitorului asupra secolului, ilustrînd justeţea premonitorie a afirmaţiilor prin care el a fost consacrat imediat după dispariţie ca un „maître à penser“ (Pierre Vianson-Ponté), un om „de grandoare şi curaj“ (Jules Roy), „conştiinţa unei întregi generaţii“ (François Mauriac), cel care, în faţa machiavelismului epocii, a afirmat „existenţa faptului moral“ (J.-P. Sartre). Rămasă intactă pînă azi, această imagine continuă să înnobileze memoria maestrului în conştiinţa celor care se revendică de la moştenirea lui, cum ar fi scriitorul de origine algeriană Yasmina Khadra: „Nu pretind nicidecum să ating măcar pe departe geniul lui Camus, dar îmi permit să cred în ceea ce el m-a învăţat: acolo unde gestul eşuează, verbul poate reuşi. Dacă absurditatea ne denaturează pe alocuri – adesea din cauza vanităţilor noastre –, literatura reuşeşte să ne ajute să triumfăm în faţa impasurilor, căci ea este unica oglindă capabilă să ne capteze imaginea fără să se spargă“ (Magazine littéraire, n° 18, janvier-février 2010, hors-série). Omagiul inimii Rezervăm locul de onoare albumului Albert Camus, solitaire et solidaire (2009) întocmit de Catherine Camus, fiica scriitorului. O viaţă solitară şi solidară este imaginea imortalizată de cele 300 de fotografii şi documente inedite într-un format beau livre de o ţinută excepţională. Clişeele păstrează o transparentă şi secretă urmă a privirii tandre, pe care numai albumele de familie ştiu să o redea peste ani. Cuvîntul din „Introducere“ transmite starea de c