Cred că de data aceasta Cristian Tudor Popescu a fost prea optimist, atunci când a vorbit de “separarea corupţiilor în stat”, că nu ar mai exista o singură corupţie politică, adunată laolaltă, ci că acum ar fi găşti bine delimitate, care de-abia aşteaptă să bage la zdup “cartelul” advers. Şi eu am crezut că ăsta ar fi , pentru noi, principalul câştig al alternanţei la putere: cum vin unii noi, îi bagă la zdup pe corupţii ălora vechi, iar cei noi, temându-se de vremea când vor reveni vechii corupţi la putere, cu dorinţa de a-i băga la zdup, se vor tempera în furtişagurile lor. Aiurea. Nu funcţionează aşa, pentru că şi noii şi vechii joacă în continuare în aceeaşi echipă. Mai ales în condiţiile în care azi eşti la PSD, mâine eşti la PDL şi poimâine la PNL, în funcţie de cine deţine puterea, cum să mai poţi delimita găştile?

Avem dovada, zilele acestea. E foarte interesant şi cum se joacă partida. Nu iese chiar Cătălin Voicu să anunţe că are la mână un portocaliu sau un membru al coaliţiei de rang înalt. Nu, iese o portavoce, Lia Olguţa Vasilescu, care ne povesteşte cum un reprezentant al puterii, “un anumit politician, care joacă în Liga Campionilor, de 20 ani parlamentar, cu o avere destul de mare ca domnul Emil Boc s-o poată numi «nesimţit de mare» şi care venea în papuci atunci când era chemat de domnul Voicu noaptea, nu apare în stenograme. Face parte din arcul guvernamental şi mă gândesc că poate acesta este motivul”. Pe urmă, tot ceea ce trebuie să transmită Voicu la televizor este că “doamna Olguţa Vasilescu ştie întotdeauna ce spune”. Intervine însă ameninţarea fină, arătarea mustăţilor pisicii, nici măcar a pisicii întregi: „Toată viaţa am fost un om de onoare, iar dacă dumneavoastră aţi avut o discuţie privată cu mine, o duc în mormânt.” Mormântul ca mormântul, dar închisoarea e grea, de-abia aşteaptă deţinuţii de drept comun să te pipăie…Şi vorba