In Europa, aromoterapia, asa cum o stim azi, este practicata din 1900. Daca in unele cazuri se dovedeste a fi benefica, desi dovezi stiintifice nu prea exista, in altele se dovedeste a fi chiar periculoasa.
Aromoterapia, sau terapia cu uleiuri esentiale, se foloseste de uleiurile extrase din plante, indiferent ca este vorba despre frunze, petale, radacini etc. Acestea sunt amestecate cu alte substante, cum ar fi ulei sau alcool, fiind folosite pe piele (sub forma de masaj sau picurate in cada) pulverizate sau inhalate.
Cei care practica acest tip de terapie sunt convinsi ca aromele stimuleaza nervii si nasul. Acesti nervi trimit impulsuri catre regiunea din creier care controleaza memoria si emotiile, conform Yahoo! Health. In functie de uleiul folosit, rezultatul poate fi o senzatie de calm sau stimularea simturilor.
Uleiurile interactioneaza cu hormonii si enzimele, avand ca urmare schimbari in presinea arteriala, puls si alte functii. O alta teorie sugereaza ca aroma anumitor uleiuri stimuleaza organismul sa produca substante care sa amelioreze durerile.
Cand este benefica
Aromoterapia poate relexa si alunga stresul, fiind folosita si pentru a trata o multitudine de afectiuni fizice sau mentale, printre care arsuri, infectii, depresie, insomnie si presiune arteriala mare.
Pana acum insa, dovezile stiintifice in sprijinul ideii ca aromoterapia previne eficient bolile sau le trateaza sunt limitate.
Cand devine periculoasa
Sub nicio forma aceste uleiuri nu trebuie sa ajunga in gura, multe fiind extrem de puternice. Copiii sub 5 ani nu trebui tratati prin aromoterapie, ei prezentand o sensibilitate marita. Contactul uleiurilor cu gura sau nasul poate fi periculos, putand aparea iritarea membranelor.
Persoanele cu anumite afectiuni cronice nu ar trebui sa faca arom