Hedi Fried n-ar fi trebuit sa se intoarca acasa. Intr-o remorca ce ar fi trebuit sa transporte oi a plecat din Sighetu Marmatiei, pe atunci doar Sighet, in 1944, catre Auschwitz, impreuna cu alti 17.000 de evrei. S-a intors insa, de mai multe ori, ultimul sau pelerinaj fiind facut recent.
In varsta de 85 de ani, femeia stie ca nu se va mai intoarce niciodata acasa. In cimitirul din oras, se afla mormintele ce poarta numele parintilor, chiar daca acestia nu se afla aici. Ei nu s-au mai putut intoarce acasa, doar ea si sora ei au supravietuit Holocaustului, relateaza BBC.
Le arata reporterilor o casa candva moderna, cu o arhitectura specifica anilor '30, in care familia ei se mutase in 1937.
"Aceasta era fereastra mea. Ma vad vorbind cu prietenul meu", isi aminteste ea zambind. "Era cea mai moderna casa din oras, prima cu toaleta in casa. Ultimul lucru pe care l-am facut (in aceasta casa, n.r.) a fost sa trag apa la toaleta", povesteste ea, zambetul transformandu-i-se intr-o grimasa.
"Credeam ca ne vom intoarce repede. N-a fost asa. Parintii mei nu s-au intors. Eu si sora mea am supravietuit printr-o sansa".
Dupa plecarea de la Auschwitz, Heidi si sora sa s-au mutat in Bergen-Belsen, mai tarziu eliberat de britanici. Dupa razboi, au plecat in Suedia, unde Heidi a lucrat ca si psiholog.
Cosmarurile continua
Cea care ii trateaza pe altii continua insa cu propria terapie. O parte din aceasta este sa spuna mereu povestea Holocaustului. Prima oara cand a facut acest lucru a fost in 1968, chiar in Sighetu Marmatiei.
De atunci se tot intoarce acasa, unde e aproape singura care mai vobeste despre asa ceva. Copiii, dupa cum au observat si jurnalistii BBC, ori n-au auzit despre Holocaust, ori n-au ajuns inca sa studieze la scoala despre acest subiect.
Cei chemati sa danseze
